Nu am scris nimic pe blog despre alegerile parlamentare de anul acesta. Astazi insa este ziua cea mare, deci se cuvine sa fac acest gest. Avem pentru prima data de-a face cu votul uninominal, insa nu scrutin majoritar in doua tururi, ci sistem proportional prin compensare. E destul de complicat cum se face distribuirea mandatelor intr-un colegiu uniominal daca nu exista candidat care sa ia peste 50% din voturi, insa puteti citi aici cum va functiona exact acest algoritm. Cert este ca nu mai votam liste de partid, insa proportionalitatea sistemului este asigurata pentru ca li se acorda mai multor partide sansa de a-si introduce membrii in parlament, chiar daca respectivii candidati nu au fost alesi direct de majoritatea cetatenilor din colegiul la care au candidat. Campania electorala a fost plina de mizerii pe care nici nu e cazul sa la comentam, cel mai tare deranjandu-ma proasta impresie pe care au avut cei mai multi candidati ca sunt un fel primari pentru colegiul lor, si nu viitori parlamentari in Parlamentul National al Romaniei.
Partea buna a fost ca putem sanctiona azi diversele personaje controversate care altadata se strecurau pe listele de partid. Putem afla din ce colegiu facem parte si din ce candidati putem alege aici, si putem afla mai multe despre ei dintr-un simplu Google search. Sau putem afla aici cum au votat in chestiuni de mediu, sau aici cum s-au purtat in mandatele trecute daca au mai fost alesi, sau le putem citi blogul, in cazul in care au unul. Daca nici unul din candidati nu ne inspira ceva anume, putem afla mai multe despre ce partid ofera programul de guvernare care ni se potriveste cel mai bine, si evident sa votam in consecinta.
Important e sa ne informam si sa votam. A curs multa cerneala pe tema necesitatii prezentarii la vot, si nu e cazul sa reiau discutia. Intr-o democratie cu minime pretentii de functionalitate, cetateanul trebuie sa joace un rol activ (votul fiind gestul minimal pe care il poate face) si, cum frumos zice un prieten, “sa nu-l doara la basca”. Ca sa poata dupa aceea sa se simta legat de oamenii pe care i-a ales si, implicit, sa aiba capacitatea de a-i trage la raspundere. Ca argument sentimental, sunt suficient de mare pentru a-mi aminti de acei tineri frumosi care au iesit in strada acum vreo 20 de ani, care au militat apoi in Piata Universitatii si pentru care democratia a fost un ideal platit scump. Eram mica pe-atunci, insa mama mi-a explicat pe viu, in inima strazii si a pietelor pline de oameni, ce inseamna libertatea. Si pentru toate astea nu pot sa nu ma duc la vot.