Un subiect delicat la care ma gandesc de ceva vreme. Faptele le stiti: PDL (Basescu) si PSD vor majorarea cu 50% a salariilor profesorilor, PNL se opune invocand constrangeri bugetare. Interpretari din reader-ul meu:
- Gramo este pentru marire, aratand diferentele dintre cat castiga un prof “la noi” si “in afara”
- Woland este impotriva maririi, invocand incompententa profilor de la noi si veniturile ilicite pe care le obtin din meditatii
- Vlad Petreanu e impotriva, amintind ca pomenile electorale cauzeaza inflatie si deci durere la buzunar pentru toti
- Emi Gal e impotriva maririi, vorbind tot despre incompetenta profesorilor
Mi s-a parut interesanta analiza EVZ apropo de povara asupra bugetului de stat pe care ar aduce-o marirea. Anume 0.74% din PIB pe 2009. Pe scurt, opinia mea este una favorabila maririi pentru ca investitia in educatie mi se pare cea mai rentabila investitie nationala, desi este cea mai greu de masurat si cea care are return on investment-ul cel mai indelungat in timp. In Pactul pentru Educatie – semnat de toate partidele politice si, obiectiv vorbind, o initiativa solida – se vorbeste despre minim 6% din PIB (Marian Stas de la Fundatia Codecs pentru Leadership vorbeste, si argumenteaza matematic, ca se poate merge pana la 8% din PIB pentru educatie, timp de 20 de ani, ca sa avem rezultate reale). Asadar 0.74% pe salarii raportat la 6% e ok… luati doar costurile alocate resurselor umane intr-o companie si cat reprezinta ele din bugetul total.
Nu sunt de acord cu privatizarea scolilor. Educatia (pe langa faptul ca cea primara e un drept garantat al omului) e pur si simplu acel tip de bun public unde functioneaza tragedia bunurilor comune (toata lumea vrea sa beneficieze de el, nimeni nu vrea sa plateasca pentru el), asa ca – la nivelul educatiei primare cel putin – ai un esec al pietei.
Sunt pentru salarii competitive in sistemul de invatamant de stat, dar mai ales pentru un sistem foarte bine pus la punct de monitorizare si rasplatire a performantei (pay for perfomance) la toate nivelurile educationale prin plasarea elevului ca principal client/ beneficiar al actului educational. Visez, nu?