Am avut blogul picat cateva zile (deh, mutare de server si varii dificultati tehnologice). Si nici faptul ca am muncit uneori 16 ore pe zi saptamana trecuta nu prea m-a indemnat la scris. Insa in weekend am zis ca este cazul sa imi limpezesc un pic apele mintii, asa ca mi-am luat de manuta una bucata significant other si am purces la drum catre o mica localitate dunareana, de unde sus-numitul significant other provine. V-as spune cat de frumos este sa joci baschet in curtea scolii dupa ce nu ai mai facut asta din vreme liceului, cat de linistitor este sa iti rapesti o ora din viata sa stai pe mal de Dunare in miez de primavara timpurie, sa taci si sa privesti apele, v-as spune multe. Dar simtul meu de responsabilitate publica nu ma lasa sa fac toate astea, caci as vrea mai degraba sa impartasesc altceva cu voi.
Nu dau numele orasului. Nu conteaza. Ca el sunt sute de alte orase in Romania noastra. 20 – 30 de mii de locuitori. Nu mai mult. Daca stai in inima Bucurestiului, Constantei, Timisoarei sau altor metropole nu ai acces la Romania profunda, la cealalta Romanie, mai mare si care face roata sa se invarta de fapt. In corporatii, ONG-uri sau administratii centrale, am inceput sa gandim centralizat si niciodata nu vom putea intelege de fapt cum sa producem schimbarea daca nu invatam sa cunoastem Romania. Aceasta este deci miza.
Care sunt faptele acum… Orasul are asadar 25.000 de locuitori. Teoretic, este declarat municipiu. Exista patru licee in localitate. La varsta de 18 ani, 70% din populatia proaspat absolventa migreaza la oras. In general la Bucuresti. La facultate – pentru ca este de neconceput la 20 de ani dupa caderea comunismului sa nu fii om cu facultate. Sau la munca, dar mai rar. Fireste ca nicicand nu se vor mai intoarce, decat rar in weekend-uri si de sarbatori. Restul de 30% sunt tineri care pleaca in Spania/ Italia. Cei mai saraci, la munca. Cei mai putini saraci, sa faca un ban. In alte feluri, desigur. Demografic vorbind, orasul devine o fantoma.
Economic, exista o afacere (fosta de stat, acum privatizata) care merge bine. E mare. Industriala. Sunt putine orasele, din cele care aminteam la inceput, care se bucura de privilegiul asta. Cu toate acestea, nici aceasta mare afacere nu poate absorbi prea mult din populatia orasului. In rest, sunt doua fabrici de confectii. Pline ochi de muncitoare necalificate. Exista si buticuri, majoritatea in paragina. In curand vor falimenta toate, pentru ca se deschide un Penny Market. Si evident, exista institutiile statului: o primarie, o prefectura, o una-alta care automat dau de lucru; dar nu produc bani. In rest, nu exista nimic. Asadar, un oras monoindustrial care merge incet dar sigur catre faliment.
Cultural, in oras exista un teatru, un cinematograf, un muzeu si o gradina de vara. Si o alee pentru promenada. Total intamplator, bunica mea s-a nascut si a trait vreme de 20 de ani in acelasi oras. Pe vremea ei, functionau toate patru, cu succes, cu trupe de teatru de la National si Bulandra care sustineau spectacole, cu seri cu dichis. Astazi, toate sunt inchise. Teatrul e renovat, dar abandonat. Desigur, ai putea avea optiunea unei mese in oras. Ai de ales intre o pizzerie si restaurantul unui hotel.
Vorbind insa de restaurantul hotelului, ajung la partea cea mai dureroasa a insemnarii mele. Orasul este capturat de o increngatura compacta alcatuita din oameni de afaceri si politicieni. Doi in unu, insa. Presedintele Consiliului Judetean este cel mai mare “patron” din localitate (inclusiv al hotelului cu pricina), si toti ceilalti amici de-ai lui (din acelasi partid sau din partide rivale) sunt de asemenea “patroni” locali. Pe strada principala a localitatii defileaza sambata seara masini scumpe, conduse de baieti cu aur mult si trening (uneori asezonat de haina lucioasa cu guler de blana). Aflu ca majoritatea din ei fac naveta Spania/ Italia – Romania. Abrupt spus, banii se scot din: camata, trafic cu aur, trafic cu valuta, plasare ilegala de forta de munca. Unii din ei sunt lideri ai lumii interlope din Spania. De aici si masina de 1 milion de euro care troneaza in fata hotelului. Si iahtul din port. Toata lumea este prietena cu toata lumea. Seara, la colt de bulevard, ii vezi pe toti schimband pareri. Sub gecile de piele, adeseori au arme. Arme adevarate, cu gloante. Sau cutite.
Multiplicati imaginea aceasta cu aproximativ 300 (poate mai mult, caci nu exista un registru al localitatilor din Romania care sa imi permita sa vad cat de multe localitati de tipul celei descrise mai sus exista). Si veti face cunostinta cu o Romanie pe care nu pun pariu ca doar o intuiati.
