Tag Archive for 'Politica'

Fii urmatorul Delegat de Tineret la ONU!

Imi imaginez ce fericiti si nostalgici sunt parintii cand copiii lor incep sa faca singuri pasi in viata, sa se descurce, sa scoata capul in lume independenti. Simplificand, asa ma simt si eu acum, cand proiectul meu de suflet, “Delegat de Tineret la Natiunile Unite” se afla la cea de-a treia editie oficiala, respirand si traind mai departe fara implicarea mea activa. Dupa cum probabil stiti, in 2006 mi-a trecut prima data prin minte sa institutionalizez participarea tinerilor romani in luarea deciziilor la cel mai inalt nivel politic, anume in Adunarea Generala a ONU. Cu ajutorul nepretuit al prietenilor de la ORICUM, al unor profesionisti impecabili din Ministerul Afacerilor Externe, printre care si Excelenta Sa Dna. Ambasador Simona Miculescu, al altor profesionisti din institutii precum Autoritatea Nationala pentru Tineret si Centrul de Informare al Natiunilor Unite, si desigur al societatii civile tinere, proiectul a mers inainte timp de trei ani, tineri romani alesi in mod democratic si transparent devenind “Delegati de tineret la Natiunile Unite”.

Consiliul Tineretului din Romania, platforma nationala a organizatiilor non-guvernamentale de tineret, a preluat acest proiect anul acesta si a si lansat sesiunea de aplicatii pentru a recruta noi delegati. Asadar,

Consiliul Tineretului din România cu sprijinul Ministerul Afacerilor Externe declară deschis procesul de aplicaţie.

Dacă ai între 18 – 25 de ani, completează în perioada 20 iulie – 2 august dosarul de candidatură care trebuie sa conțina:

  • CV în format european,
  • o scrisoare de recomandare de maximum 500 de cuvinte,
  • o scrisoare de motivație
  • un eseu de maximum 1500 de cuvinte prin care să ne arăţi perspectiva ta referitoare la temele propuse anul acesta: Youth Impact on Social Development: Education, Climate Change & Youth Participation.

Trimite-l la delegatdetineret@ctr.ro şi convinge-ne că tu meriţi să fii unul dintre cei selectaţi pentru etapele următoare. Pregăteşte-te apoi pentru un interviu telefonic şi pentru dezbaterea finală, în care vor fi aleși cei doi Delegaţi de Tineret ai României la Naţiunile Unite.

Fii gata să reprezinţi România!

Alegerile europarlamentare fac primele valuri

comisia

 Am fost azi la masa rotunda organizata de Reprezentanta Comisiei Europene in Romania, cu tema alegerilor pentru Parlamentul European. Voi scrie ceva mai mult despre asta pe Thinkaboutit.eu, profilul meu (si toate insemnarile trecute) putand fi citite si votate aici.

Invitatii la dezbatere – jurnalisti specializati pe teme europene precum Gabi Giurgiu si Marius Tita, consilieri politici ai ambasadelor statelor central-europene la Bucuresti, membri ai societatii civile (Asociatia Pro Democratia, Thinkopolis, Romani Criss, Societatea Academica Romana) dar mai ales europarlamentari (Adina Valean), viitori candidati la alegeri (Andreea Vass) si consilieri ai partidelor politice (Ramona Ionita) – au emis opinii avizate cu privire la diferite metode prin care se poate creste participarea romanilor la alegerile europene din iunie. Ca Bruxelles-ul e prea departe, ca romanii nu pricep cum ii afecteaza direct politicile europene si deciziile luate de europarlamentari, ca romanii sprijina orbeste constructia europeana desi habar nu au cu ce se mananca, ca romanii digera numai tabloide si ca nu vor sa discute politica europeana, ca asa-numita comunicare europeana e un Sfant Graal care nu se lasa descoperit (in esenta toate campaniile de comunicare europeana fiind prost gandite), ca europarlamentarii sunt niste profesionisti deasupra mizeriei politice autohtone, si alte astfel de teme.

Mi-au placut cu precadere urmatoarele idei:

1. Concluzia trista a lui Sorin Ionita de la Societatea Academica Romana ca “nu exista ca cineva sa nu doarma noaptea aici sau la Bruxelles ca vin putini oameni la vot”. In fapt, ca exista un procent mic de romani europenizati, egal cu procentul celor care merg la vot pentru alegeri europarlamentare, iar ca restul au ramas intr-o epoca primitiva a democratiei. Si ca si factorii decizionali s-au resemnat si “lucreaza” numai cu procentul ala amarat de 15% din romani interesati de astfel de chestiuni.

2. Raspunsul Anei Maria Mosneagu de la APD care a respins ideea sustinuta de europarlamentara liberala Adina Valean si de Ramona Ionita (consiliera politica a PSD-ului) ca pe cetatenii romani “ii doare la basca” (expresie pe care tot de la APD am invatat-o) de problematica europeana, mergand pe argumentul ca niciodata nu s-a aratat cetatenilor romani exact aplicabilitatea practica a Parlamentului European. Ca uite, domle, din pricina mamutului de la Bruxelles tu platesti mai putin la roaming, ca tot din pricina lui beneficiezi de tratament medical decontabil de sistemul national de asigurari de sanatate in alt stat european si tot asa.

3. Interventia Andreei Vass – care si-a anuntat candidatura la alegeri, urmand fireste sa fie validata de PDL in urmatoarele saptamani. In general, pasiunea politica a dumneaei mi-a lasat o impresie buna, numai ca prioritatile de mandat pe care le-a enuntat mi se par putin nepotrivite – anume sprijinirea guvernului pentru intrarea in zona Euro (vise frumoase, parerea mea, avand in vedere criza economica in care Romania se afunda cu totul), sprijinirea autoritatilor locale pentru accesarea de fonduri europene (nu vad cum ar avea un europarlamentar legitimitatea sa faca asta) si securitatea energetica (aici da, se poate lucra la nivel de Parlament European).

Cel mai important insa, participarea la masa rotunda de azi mi-a starnit niste ganduri legate de cum putem comunica mai bine alegerile europarlamentare in blogosfera romaneasca A level, in mod normal nu foarte preocupata de politica. Voi vorbi cat de curand despre un mic proiectel cu unicul si inegalabilul Manafu :)

Despre migratie, nationalism si Europa – pe Th!nk

V-am zis ca particip la o competitie de blogging pe teme europene. Am scris un nou articolas azi in competitie – al doilea ca numar dupa noua zile de la debutul concursului. Despre rezultatul recentului referendum din Elvetia si despre cum opinia populara ne-ar putea arata ca europenii sunt mai putin nationalisti decat am putea crede. Va invit sa il cititi si, desigur, sa il votati! :) De asemenea, sunt multe entry-uri faine in intreaga competitie, si recomand lectura de voie pe Thinkaboutit.eu.

Romania dincolo de metropole

Am avut blogul picat cateva zile (deh, mutare de server si varii dificultati tehnologice). Si nici faptul ca am muncit uneori 16 ore pe zi saptamana trecuta nu prea m-a indemnat la scris. Insa in weekend am zis ca este cazul sa imi limpezesc un pic apele mintii, asa ca mi-am luat de manuta una bucata significant other si am purces la drum catre o mica localitate dunareana, de unde sus-numitul significant other provine. V-as spune cat de frumos este sa joci baschet in curtea scolii dupa ce nu ai mai facut asta din vreme liceului, cat de linistitor este sa iti rapesti o ora din viata sa stai pe mal de Dunare in miez de primavara timpurie, sa taci si sa privesti apele, v-as spune multe. Dar simtul meu de responsabilitate publica nu ma lasa sa fac toate astea, caci as vrea mai degraba sa impartasesc altceva cu voi.

Nu dau numele orasului. Nu conteaza. Ca el sunt sute de alte orase in Romania noastra. 20 – 30 de mii de locuitori. Nu mai mult. Daca stai in inima Bucurestiului, Constantei, Timisoarei sau altor metropole nu ai acces la Romania profunda, la cealalta Romanie, mai mare si care face roata sa se invarta de fapt. In corporatii, ONG-uri sau administratii centrale, am inceput sa gandim centralizat si niciodata nu vom putea intelege de fapt cum sa producem schimbarea daca nu invatam sa cunoastem Romania. Aceasta este deci miza.

Care sunt faptele acum… Orasul are asadar 25.000 de locuitori. Teoretic, este declarat municipiu. Exista patru licee in localitate. La varsta de 18 ani, 70% din populatia proaspat absolventa migreaza la oras. In general la Bucuresti. La facultate – pentru ca este de neconceput la 20 de ani dupa caderea comunismului sa nu fii om cu facultate. Sau la munca, dar mai rar. Fireste ca nicicand nu se vor mai intoarce, decat rar in weekend-uri si de sarbatori. Restul de 30% sunt tineri care pleaca in Spania/ Italia. Cei mai saraci, la munca. Cei mai putini saraci, sa faca un ban. In alte feluri, desigur. Demografic vorbind, orasul devine o fantoma.

Economic, exista o afacere (fosta de stat, acum privatizata) care merge bine. E mare. Industriala. Sunt putine orasele, din cele care aminteam la inceput, care se bucura de privilegiul asta. Cu toate acestea, nici aceasta mare afacere nu poate absorbi prea mult din populatia orasului. In rest, sunt doua fabrici de confectii. Pline ochi de muncitoare necalificate. Exista si buticuri, majoritatea in paragina. In curand vor falimenta toate, pentru ca se deschide un Penny Market. Si evident, exista institutiile statului: o primarie, o prefectura, o una-alta care automat dau de lucru; dar nu produc bani. In rest, nu exista nimic. Asadar, un oras monoindustrial care merge incet dar sigur catre faliment.

Cultural, in oras exista un teatru, un cinematograf, un muzeu si o gradina de vara.  Si o alee pentru promenada. Total intamplator, bunica mea s-a nascut si a trait vreme de 20 de ani in acelasi oras. Pe vremea ei, functionau toate patru, cu succes, cu trupe de teatru de la National si Bulandra care sustineau spectacole, cu seri cu dichis. Astazi, toate sunt inchise. Teatrul e renovat, dar abandonat. Desigur, ai putea avea optiunea unei mese in oras. Ai de ales intre o pizzerie si restaurantul unui hotel.

Vorbind insa de restaurantul hotelului, ajung la partea cea mai dureroasa a insemnarii mele. Orasul este capturat de o increngatura compacta alcatuita din oameni de afaceri si politicieni. Doi in unu, insa. Presedintele Consiliului Judetean este cel mai mare “patron” din localitate (inclusiv al hotelului cu pricina), si toti ceilalti amici de-ai lui (din acelasi partid sau din partide rivale) sunt de asemenea “patroni” locali. Pe strada principala a localitatii defileaza sambata seara masini scumpe, conduse de baieti cu aur mult si trening (uneori asezonat de haina lucioasa cu guler de blana). Aflu ca majoritatea din ei fac naveta Spania/ Italia – Romania. Abrupt spus, banii se scot din: camata, trafic cu aur, trafic cu valuta, plasare ilegala de forta de munca. Unii din ei sunt lideri ai lumii interlope din Spania. De aici si masina de 1 milion de euro care troneaza in fata hotelului. Si iahtul din port. Toata lumea este prietena cu toata lumea. Seara, la colt de bulevard, ii vezi pe toti schimband pareri. Sub gecile de piele, adeseori au arme. Arme adevarate, cu gloante. Sau cutite.

Multiplicati imaginea aceasta cu aproximativ 300 (poate mai mult, caci nu exista un registru al localitatilor din Romania care sa imi permita sa vad cat de multe localitati de tipul celei descrise mai sus exista). Si veti face cunostinta cu o Romanie pe care nu pun pariu ca doar o intuiati.

Inovatie sociala? In Europa?

logo eyc

 V-am batut de multe ori la cap cu antreprenoriatul social. Alaturi de Asociatia ORICUM si de Agentia de Monitorizare a Presei, am reusit sa organizez prima scoala de vara din Romania dedicata antreprenoriatului social. Asa cum ma plangeam si atunci, antreprenorii sociali din Romania pot fi numarati pe degetele de la o mana. In general, daca te uiti pe localizarea geografica a antreprenorilor sociali cuprinsi in programele Ashoka sau Schwab, vei vedea ca foarte putini sunt localizati in Europa. In ciuda faptului ca Uniunea Europeana pretinde ca vrea sa devina cea mai dezvoltata economie bazata pe cunoastere din lume.

Iata insa ca lucrurile se schimba incet-incet.  Presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso considera ca inovatia sociala poate sa atenueze efectele crizei economice in Europa. Mai mult decat atat, la Forumul Economic de la Davos, care va avea loc la sfarsitul lunii, mai multi antreprenori sociali vor incerca sa promoveze acest concept in fata celor mai importanti oameni de afaceri si factori politici de decizie ai lumii.

Asa cum remarca insa reprezentantii Platformei Europene a ONG-urilor Sociale, in ciuda retoricii incurajante Comisia face foarte putin pentru a-si modifica initiativele astfel incat sa contribuie cu adevarat la implementarea conceptului. Din propriu experienta, actualele Programe Operationale Sectoriale ale Uniunii Europene (mult laudatele fonduri structurale) cuprind o lista extrem de restrictiva de activitati eligibile – ma refer mai cu seama la programul pentru dezvoltarea resurselor umane – incat ajungi sa crezi ca indrazneala si inovatia sunt pasari extincte in Europa.

Asadar, cu tot respectul, draga mea Europa, nu mai fii schizoida si ajusteaza-ti discursul la comportament… Macar de Anul Creativitatii si Inovatiei…

In 19 minute. Barack Obama

Sunt curioasa cum au perceput romanii discursului de investitura al lui Obama. Sunt curioasa pentru ca mi se pare ca intreaga ceremonie de azi, de la felul in care s-au prezentat fostii presedinti americani, pana la felul in care Obama si-a rostit discursul contrasteaza frapant cu felul in care am fost educati si, inevitabil, cu felul in care am ajuns sa ne structuram comportamentele. Lejeritate si totusi gravitate aproape poetica, indrazneala in a articula opinii greu de inghitit si totusi curajul de a promite o rezolvare. Caldura, curaj, logica si o atentie pentru detaliu cum rar mi-a fost dat sa vad. Triumfalism, mandrie si in general credinta furibunda ca orice este posibil. In scolile din Romania nu ne-a invatat nimeni ca cele mai importante sunt valorile si credinta, loialitatea si umanitatea. Ca daca vrem, putem. Am fost invatati sa fim seriosi si crispati, sa redam fidel comentariul, sa nu avem opinii personale prea puternice si in general sa nu jucam la mize mari.

Nu stiu exact de ce am facut legatura intre tot ceea ce inseamna America, reflectata pentru mine azi in discursului lui Barack Obama, si educatie. Si de ce am sesizat imediat o prapastie intre spiritul american si ceea ce percep eu a fi romanismul traditional.

Mi-au ramas in minte insa cateva fraze si franturi pe care nu cred ca un roman le va rosti vreodata in public:

I stand here today humbled by the task before us, grateful for the trust you have bestowed, mindful of the sacrifices borne by our ancestors.

Today I say to you that the challenges we face are real. They are serious and they are many. They will not be met easily or in a short span of time. But know this, America: They will be met.

In reaffirming the greatness of our nation, we understand that greatness is never a given. It must be earned. 

[...] the risk-takers, the doers, the makers of things [...]

Starting today, we must pick ourselves up, dust ourselves off, and begin again the work of remaking America.

[...] we know that our patchwork heritage is a strength, not a weakness. We are a nation of Christians and Muslims, Jews and Hindus — and nonbelievers. We are shaped by every language and culture, drawn from every end of this Earth.

For as much as government can do and must do, it is ultimately the faith and determination of the American people upon which this nation relies.

But those values upon which our success depends — hard work and honesty, courage and fair play, tolerance and curiosity, loyalty and patriotism — these things are old. These things are true.

[...] the price and the promise of citizenship [...]

Si iata-l aici pe tanarul de 27 de ani, Jon Favreau, care a scris ceea ce ati vazut mai sus. Via Madalina Ionescu.

PS: Se poate sa fiu usor subiectiva in tot ceea ce scriu despre Obama, pentru ca tocmai citesc “Dreams from my Father” si sunt marcata de fiecare secventa fantastica traita de, deocamdata copilul, Obama.

Gaza. Nu este drept

Cumva, m-am temut intotdeauna de partizanat. Nu mi-e frica sa imi exprim opiniile, dar frazele pe care le construiesc suna in general ceva de genul “intr-adevar se pare ca, dar pe de alta parte”. In liceu stiu sigur ca mi se tragea de la mult tocitele argumentative essay pe care le roteam an de an la olimpiadele de limba engleza. In facultate mi s-a tras de la un orgoliu inoculat de ideea ca noi facem stiinta si ca suntem obiectivi; ca nu suntem analisti politici urechisti, ci ca suntem cercetatori in domeniul stiintelor sociale.

Incerc sa analizez politicul, chiar la nivelul intelegerii de zi cu zi si fara cea mai mica intentie de a scrijeli vreo analiza cat de cat educata, din aceiasi perspectiva. M-am abtinut sistematic de la a scrie despre conflictul din Gaza. Si totusi ar fi nedrept sa evit discutia. Am semnat insa petitia Avaaz care implora armata israeliana sa inceteze atacurile. Si e cazul sa discut public despre asta.

In Gaza au murit, in numai doua saptamani, peste 1300 de palestinieni, majoritatea civili, dintre care peste 300 de copii. Au murit in acelasi timp si 13 israelieni. Nu vorbim de un razboi clasic, nu vorbim de un razboi unde combatantii poarta insemne si unde se aplica legile razboiului. Vorbim de Hamas, de o grupare armata nelegitima in raport cu statul de drept, ba chiar – ar zice unii – de o grupare care foloseste tactici si tehnici teroriste. Da, e adevarat ca civilii au fost folositi drept scuturi, ca s-a tras cu rachete din scoli si din blocuri de locuinte. E adevarat.

Dar 1300 versus 13? Atacarea unei scoli ONU in plina zi, cand copiii erau la cursuri? Atacarea sediului agentiei ONU si distrugerea, prin arme cu fosfor alb, a proviziilor umanitare din respectiva cladire?

Din pacate, oricat as incerca sa revad tratatele de drept international si sa recitesc istoria, nu pot sa nu ma gandesc la scorul cumplit de 1300 la 13… Pur si simplu nu pot.

Gaza2

Gaza1

PS: Fotografiile le-am primit pe mail, de la Alex Balas, un prieten roman doctorand in SUA, specialist in Conflict Resolution. Nu le stiu autorii.

1989. Impotriva uitarii

Voi merge maine la “Lumanari impotriva uitarii”. Si ii multumesc lui Dragos Bucurenci pentru acest demers. Va veti intreba de ce. Aveam 4 ani cand a avut loc revolutia. Aveam 4 ani, insa ma nascusem si traiam in Bucuresti. Asa cum spune si titlul reportajului din Jurnalul National, moartea a avut buletin de Bucuresti. Nu am nici pe departe amintirile lui Sorin Tudor, de exemplu. Sau ale mamei mele, pe care as indemna-o oricand sa le astearna pe hartie. Istoria m-a ocolit, si poate acest lucru este bun pentru ca am crescut fara poveri grele. Pe de alta parte, istoria nu i-a ocolit pe ai mei si nici pe mine, intr-o oarecare masura, atat de tare incat sa uit. Spre deosebire de mine, cei mai multi pustani de 20 si ceva de ani au uitat de mult. Sau nu au stiut niciodata. Continue reading ‘1989. Impotriva uitarii’

PSD vs. UDMR. De ce?

Am fost destul de prinsa in ultima vreme cu vreo doua proiecte (mai multe, daca stau sa ma gandesc bine), astfel incat abia daca am apucat sa citesc presa – si pe aceea in diagonala. Nu mi-am mai verificat reader-ul de vreo cateva zile, si am apucat sa urmaresc foarte din avion dezbaterile politice. Sunt insa uimita nu de noua varianta de guvernare (PDL – PSD) – pe care o gasesc mai plauzibila decat initial vehiculata PDL – PNL (care in fond sunt membrii unei aliante politice rupte si dezintegrate pana la hiperdizolvare, daca ma pot exprima asa), ci de trista inviere a sentimentului nationalist la romani. Inteleg ca baza respingerii unei eventuale guvernari cu UDMR-ul de catre PSD consta in sentimentele negative pe care le-ar avea liderii partidului din Ardeal. Insa nu inteleg… Nu a spus in repetate randuri domnul Geoana ca PSD-ul e partid de stanga – singur si unic in Romania? Nu inseamna stanga o larga acceptare a minoritatilor nationale, a femeilor, a grupurilor neprivilegiate? Nu e stanga internationalista si opusa conservatorismului national? Curat murdar as zice…

Mister spulberat (tot despre alegeri)

In ceea ce priveste pe cine votez, asa cum am mai spus pana acum, eu sunt o persoana mai degraba de stanga. Din pacate insa, singurul partid de stanga pe care il cunosc in Romania a desemnat candidati cel putin neinspirati la mine in colegiu. La deputati am clar pe cine alege – Dan Dumitrescu - un tanar politician ecologist, blogger, pe care il cunosc personal si il admir foarte tare. Daca macar un sfert din candidati ar fi ca Dan, am fi salvati. :) In ceea ce ii priveste pe senatori, sunt doua candidaturi grele la mine in colegiu – Crin Antonescu de la PNL si Ionut Popescu de la PDL. Un politician extraordinar si un economist la fel de versat. In raport cu alte circumscriptii si alte colegii, ma pot considera norocoasa.