Tag Archive for 'personal'

Noutati de mult asteptate

Unele bune, altele rele.

Sa incep cu partea buna – si rea totodata caci din pricina noutatii ei nu am mai scris pe blog o vreme. Este vorba despre noul meu job, in cadrul unei organizatii unde o data ce simti gustul nu te lasi cu una cu doua. Vorba dnei ambasador Simona Miculescu, ONU e boala grea. Stiti cu totii cochetarile mele cu organizatia din perspectiva proiectului Delegat de Tineret la Natiunile Unite. Ei bine, acum sunt UN staff cu acte in regula, lucrand in Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare din Romania, in sectiunea de Energie si Mediu. Foarte multe lucruri noi la birou, coplesitor de multe uneori insa toate sunt, in mod evident, un prilej de invatare. Lucrul intr-o organizatie internationala este o provocare ora de ora, dar un mod fantastic de a invata lucruri despre lume si despre tine.

Continuand cu partea rea, in timp ce ma intorceam de la Timisoara si de la un eveniment ORICUM la Cluj (Future Shorts), am avut un accident de masina grav. Din cauza unei depasiri imprudente la o viteza foarte mare, masina in care mergeam a iesit in afara drumului national si s-a rasturnat de cateva ori in aer. Eram 5 pasageri si ne-am pierdut cunostinta cu totii, insa Dumnezeu ne-a ocrotit (si nu mi-e frica sa spun asta) si ne-a ferit de ceea ce toti martorii, vazand masina, au considerat moarte sigura. Am stat o saptamana acasa, cu foarte multe vanatai foarte dureroase si cu traumele unei lovituri la cap, dar mai ales cu traumele psihologice ale accidentului in sine. Nu mi-am revenit inca de tot si mai trebuie sa fac unele investigatii, insa ma simt din ce in ce mai bine si am reinceput sa intru intr-un ritm de lucru normal (putin prea rapid pentru starea mea actuala, dar incerc sa am grija de mine si sa fac fata cat pot de bine). Va multumesc mult tuturor celor care m-ati inteles si ati fost alaturi, in special lui Andrei (jumatatea mea ceva mai buna, cum se zice) care a trecut prin aceiasi experienta.

Asadar, welcome back blogging and welcome back life!

2009 a inceput!

La multi ani tuturor pe 2009! M-am intors in Romania dupa o vacanta cat se poate de lenesa la Bruxelles si Paris. Cu prieteni buni si vechi, asa cum recomand tuturor. Cu filme, glume, somn si, de ce nu, un pic de iubire. :) Inca nu ma indur sa incep cu adevarat treaba, asa ca imi iau liber inca doua zile pentru a face o incursiune la Ruse, vizitand o alta veche si buna prietena.

Nu am avut foarte mult curaj sa ma gandesc la viitorul meu si la ce decizii trebuie sa iau cat de curand si prefer sa nu fac inca acest lucru, ci sa iau lucrurile pe bucatele. Deadline cu deadline. Si ce-o fi, o fi. 2009 a inceput frumos si sunt optimista ca il pot face sa continue la fel de frumos!

PS: Singurul lucru care ma intristeaza mult este vestea ca ceea ce a inceput ca una din numeroasele confruntari intr-un etern conflict precum cel dintre Israel si Palestina s-a transformat intr-un razboi in toata puterea cuvantului. In seara asta, armata israeliana a declansat ofensiva terestra in fasia Gaza. Sunt deja multe victime civile si vor mai fi. Sper ca, macar de data aceasta, Consiliul de Securitate al ONU sa actioneze ceva mai eficient si sper ca Uniunea Europeana sa se abtina de la declaratii formulate atat de unilateral – inteleg ca presedintia ceha tocmai a declarat ca atacurile din Gaza sunt exclusiv o “defensiva” in opinia UE…

Ce am mai facut/ vazut

Nu am mai scris pe blog de la ziua mea. Deh, batranetea inseamna ca te misti mai lent :) Oricum, in ultima saptamana am inceput sa am o viata sociala. Ceea ce e incredibil de relaxant.

Pe scurt, am iesit cu prietenii in Barfly (care Barfly e un loc foarte dragut, cu muzica old school numai buna de dezmortit oasele, cu bautura foarte ieftina, insa din pacate cu un sistem de aerisire execrabil).

Am fost si la film. Paris, cu Juliette Binoche. Vi-l recomand, in ciuda lungimii prea mari, pentru ca e foarte frantuzesc. Inspirat dintr-o tesatura tip Inarritu (povesti care se intretaie prin personaje), mi-a placut filmul pentru ca demitizeaza Parisul, nefacandu-l insa nici un moment mai putin atragator decat este.

Apoi am fost la un fashion show.  Ultima colectie Lena Criveanu, prezentata intr-un decor inedit. La Fabrica in hala/ curte, printre pereti cu grafuri, pe muzica ce a cuprins Deftones, Manson si Rammstein, cu un cat-walk traditional si multi mondeni. Creatiile, clar haute couture, inedite si interesante. Mi-a placut mult faptul ca intreaga colectie avea o unitate interna clar definita – noir, ce-i drept. Per ansamblu insa, merita sa fiti cu ochii pe Lena Criveanu, una dintre cele mai bune prezente din noul val in design-ul romanesc.

Apoi am fost la concert la Kid Koala. Intr-un loc unde in mod normal nu calc, anume Gaia. Locul m-a suprins in bine prin faptul ca e glam (dar un glam placut) si ca nu e incredibil de scump. Pe de alta parte, sunt constient ca intr-o seara normala e trist sa vezi adunatura de tinere semi-dezbracate si pantofi barbatesti de lac dintr-un loc precum Gaia. Aseara insa, populatia locului era urbana si aducea mai degraba a Fabrica, iar concertul a fost foarte, foarte bun. Ritm neasteptat, stil, atmosfera numai buna sa te simti total “pe val”.

Iar de saptamana trecuta am inceput sa lucrez la un proiect “verde”. Motiv pentru care azi am aflat o multime de lucruri foarte interesante despre piata romaneasca de tehnologii de mediu, la Salonul Eco-Habitat. Loc pe care vi-l recomand daca sunteti interesati de ultimele descoperiri ingineresti in domeniul eficientei energetice si caselor ecologice. Si daca sunteti eco in general :)

Oricum, mi-a crescut mult cheful de viata in ultima vreme. Vreau sa explorez Bucurestiul, sa fac lucruri noi, sa ma las suprinsa si in general sa imi fac mai putine griji!

Provocare: generalistul vs. specialistul

M-am plans intotdeauna de spirit enciclopedist. In toata cariera mea scolara am fost eleva de 10. Subiectiv si obiectiv vorbind, nu am facut niciodata un efort extraordinar in acest sens. Ulterior, cand am inceput sa muncesc, am facut de toate. Si bine. Primul meu job a fost sa fac pachete la firma maica-mii. Dupa nici doua zile stiam perfect standardele Postei Romane in materie de coletarie si ma gandeam cu mandrie ca o sa ii pot expedia sufertase sotului in armata. Dupa trei zile de facut pachete am avansat la dat faxuri si raspuns la telefoane. Am facut suficienti bani cat sa imi iau bocanci si salopeta de jeans. Aveam 12 ani. Continue reading ‘Provocare: generalistul vs. specialistul’

Cosmarul ultimelor zile

Intr-un final mi-am adunat fortele ca sa scriu aceasta insemnare, pentru ca ultimele saptamani au fost un cosmar pentru mine. Dupa cum stiti, am fost mai intai prinsa la Predeal cu scoala de vara de antreprenoriat social – si sper ca saptamana viitoare sa gasesc energia sa ma reapuc de acest proiect -, apoi am plecat direct la Istanbul la Commencement Conference a alumnilor programului Undergraduate Exchange Program al Open Society Institute (pe scurt, bursa Soros prin care am fost plecata in SUA). M-am simtit minunat in timpul ambelor proiecte si nici nu am simtit oboseala care se tot acumula, insa din pacate o intamplare mai putin fericita m-a adus de urgenta inapoi in Romania.

Bunica mea s-a imbolnavit foarte grav si total neasteptat. Timp de mai bine de o saptamana am stat cu sufletul la gura pe holurile spitalului, urmarindu-i evolutia din ora in ora. A avut o criza extrem de grava de pancreatita, combinata cu mai multe insuficiente ale organismului. Pentru cei care nu stiu, bunica e cea care m-a crescut de cand eram foarte mica si de care nu m-am despartit niciodata. Printr-o minune data de Sus, Bui se simte acum mult mai bine si se pare ca starea ei evolueaza spre bine, in ciuda caracterului total imprevizibil al bolii. E inca la terapie intensiva si va mai ramane acolo ceva vreme, insa functiile vitale s-au stabilizat si acum incepe recuperarea postoperatorie. Ne rugam in continuare pentru ea si ii suntem alaturi tot timpul. Am invatat enorm de multe lucruri despre mine, despre slabiciunile mele (si despre slabiciunea oamenilor in general), precum si despre taria pe care o am in timpul acestui cosmar de care sper sa fiti cu totii feriti.

Abia acum am inceput sa imi regasesc energia pentru a face lucruri banale, de genul verificatului mail-ului si mancatului a ceva mai consistent decat de trei covrigei pe zi. Multumesc mult tuturor celor care au fost alaturi de mine. Tot ceea ce ati facut pentru mine inseamna enorm, de la gandurile bune pe care mi le-ati trimis pana la fiecare imbratisare pe care mi-ati dat-o. E mare lucru sa nu fii singur. De asemenea, imi cer iertare tuturor celor pe care i-am lasat balta cu diverse proiecte, insa sper ca incet-incet sa pot gandi din nou limpede si sa revin la lucru.

Mi-am pierdut telefonul/ Lost phone. Please help!

In urma cu o ora am izbutit sa imi pierd telefonul.  Nu am nici un numar de telefon, asa ca, daca stiti ca va aflati in agenda mea, va rog mult dati-mi un mail cu numarul vostru de telefon la corina.murafa@gmail.com. Maine imi recuperez cartela si ma puteti gasi la acelasi numar de telefon ca de obicei.  Multumesc!

I’ve lost my phone. I have no contacts left, so if you believe you’re on my agenda, please drop me an email at corina.murafa@gmail.com. I’ll get the sim card back tomorrow, so you can still reach me at the same number. Thanks!

Accident neasteptat

Totul a fost perfect pana azi de dimineata. Aseara am tradat cauza Bestfest si am fost in Parcul Tineretului la show-ul pirotehnic (foarte, foarte tare, apropo), iar ieri toata ziua la cumparaturi de hainute si alte frivolitati. Azi planuiam sa lucrez, insa familia m-a tentat cu ceva ce niciodata nu pot refuza: anume garla si pescuit. Balta/ garla e peisajul meu favorit din Romania. Poveste veche de ce ma relaxeaza asa mult. Am simtit o mica durere de masea dimineata, dar nu i-am dat atentie. Supriza, la mal de Dunare, in mijlocul pustietatii, maseaua mea de minte s-a trezit sa rasara, iar eu pur si simplu era sa lesin de durere. Ea (maseaua) vrea sa rasara peste alte doua masele total aiurea amplasate, si senzatia experimentata e de cosmar. Am luat 5 nurofene si am calmat-o cu vata si spirt medicinal din trusa de la masina, insa obrazul meu stang e triplu decat in mod normal, eu vorbesc sasait si nu pot tine gura inchisa. Acum sunt acasa si sper sa pot dormi. Maine dimineata ma duc de urgenta la dentist.

Later edit: Se pare ca e destul de grav cu maseaua mea. Azi am stat inchisa in casa toata ziua, cu o tona de antibiotice si antiinflamatoare de la doctor. Inca nu pot interveni chirurgical din cauza infectiei, dar maine ma duc la un nou consult. Desi am stat acasa, am fost sedata toata ziua (ad literam) si de-abia daca am apucat sa raspund unor mailuri urgente. Sper sa reincep blogareala curand.

Raportam de la mare

Tocmai m-am intors de la mare – prima iesire estivala pe vara asta, si raportez urmatoarele curiozitati:

- am calatorit alaturi de amicul Stefan (cunoscut in lumea urban-interlopa ca “Babanu” – si pe bune ca are legaturi cu respectiva lume) intr-un Volvo vechi de 23 de ani, cu greutatea de 1.8 tone, Diesel, folosit odinioara ca dric si care probabil ucidea cate 2 copaci la fiecare zece kilometri poluati; l-am poreclit “Tusa Driculina” (pe Volvo, nu pe Stefan); pe drum s-au defectat pe rand schimbatorul de viteze si electromotorul, insa doi mecanici auto de la popasul “Sfantu” (20 de km de Medgidia), impresionati probabil de nefericirea noastra colectica si de fusta mea estival de scurta, ne-au impins si ne-au dat curent de la o baterie de Dacie papuc; as fi putut calatori cu ceva vehicule decente, dar un pic de adrenalina de inspiratie populara (“da la cheie, ia surubelnita, da-i sprituri, ieeei… a luat-o”) nu strica la 22 de ani

- am aflat o groaza de expresii din argoul urban-interlop, multe din ele notate in carnetel dar imposibil de reprodus pe acest blog

- am fost din nou la cherhana la “Popasul Pescarilor” (zona Olimp, pe o plaja pustie); locatia e superba si mancarea geniala, dar servirea lasa serios de dorit

- in Vama sunt din ce in ce mai multi oameni cu lanturi de aur la gat si cruce de aur alb, ghiul la mana, audi TT, coafura tip “sarmalute” si geanta Luiz Muiton de umar, copii galagiosi si familisti de tip rromanesc

- in Shire se pune muzica excelenta si atmosfera de la Stuf ramane de neegalat; terasele s-au extins pana aproape de bulgari; la Soni se mananca bine (inclusiv feluri vegetariane) si Frontiera ramana o alternativa onorabila cand nimic altceva nu va mai surade

- jandarmeria vegheaza la orice ora din noapte si intervine in situatii total nepotrivite – o istorie care iarasi nu poate fi povestita decat in cadru intim

- se merge in coloana din Eforie pana la intrarea pe autostrada, oricand intr-o zi de duminica, pe sensul Constanta – Bucuresti – aviz amatorilor de weekend-uri la mare

Aveam nevoie ca de aer de o astfel de iesire, mi-am incarcat neuronii cu energie si am capatat un usor bronz. De maine incepe din nou nebunia!

Small break till Thursday

Just to tell you officially, I will be living a small nightmare till Thursday, so no blogging for me till then. Today I have to send in a paper by noon, and I have another exam scheduled in about 4 hours. Tomorrow’s the deadline for handing in my licence thesis to my coordinator and on Wednesday I have to hand it in to my faculty’s secretariat, alongside dozens of other papers. In the meantime, job goes on as usually, going to the Idea Forum on Tuesday, and preparing a project for the end of July. Talk to you again on Thursday most probably, when I’ll also catch up with everything’s that’s appeared in my googlereader. Wish me good luck and good coffee!

Iubire pe FFW

Insemnare de tip Sarah Jessica Parker. Vorbeam ieri la telefon cu un prieten. Un fost iubit. Locuieste acum pe alt continent si intreaga noastra iubire a esuat, printre altele, si pentru ca el nu a reusit sa se mute in Romania. Contextul: imprejurari nu tocmai norocoase, dar si frica de a ne lua angajamente. Imi spunea ca are o noua prietena si ca e fericit. M-am bucurat mult pentru el. A adaugat imediat ca fericirea lor e cu termen fix de valabilitate, caci el se va muta la toamna in Franta pentru un master, iar ea va ramane la cateva oceane distanta. Mi-am dat seama atunci ca tot mai mult povesti de iubire contemporane – inclusiv cea dintre mine si cel despre care va vorbesc – se sfarsesc in aeroporturi, gari si statii de autobuz. Si tot acolo isi traiesc clipele cele mai intense, lacrimile si frustrarile. Continue reading ‘Iubire pe FFW’