Hristos a Inviat! Ca in fiecare an de Pasti – ca de altfel si de Craciun si vacanta de vara – Bucurestiul se populeaza cu ceeea imi pare sa fii devenit o categorie sociala aparte. Unii dintre cei mai dragi prieteni ai mei fac parte din ea si berile noastre impreuna, cu fiecare din respectivele ocazii, imi intaresc convingerea ca putem vorbi de un fenomen social. Este vorba despre tinerii romani care invata in strainatate. Mai intai un Erasmus, apoi un masterat, apoi un internship, poate chiar un job. Belgia, Franta, Marea Britanie, sau chiar mai departe de-atat.
Precum pasarile calatoare, ei se intorc acasa de Sarbatori sau in vacante mai extinse. Isi vad parintii si apoi deruleaza ritualul revederii cu prietenii. Miercuri gasca din liceu, joi fetele, vineri gasca din facultate, si asa mai departe. Unii din ei – si printre ei ma numar si eu – sunt in Romania de ceva vreme. Dar nu cu sentimentul permanentei, pentru ca niste noi studii sau un nou job la Bruxelles ori stagiu de voluntariat in Uganda apar mereu la orizont.
Realitatea e ca se naste o generatie de tineri romani cu nisip miscator in picioare. O generatie care nu mai asteapta terminarea facultatii pentru a-si intemeia o familie si a-si lua un job sigur, numai bun sa tina o jumatate de viata sau mai bine de-atat.
Ce e pentru ei/ noi starea de acasa e greu de zis. Se simt fara indoiala “acasa” in toate terasele liceului pe care le re-frecventeaza cu constiinciozitate vara de vara. Si desigur, se simt “acasa” cu familia, care fie ii asteapta an de an cu bratele deschise, fie an de an le asteapta noile decizii de plecare. Si totusi, 10 luni pe an viata lor nu sunt petrecute in acest “acasa”. E greu sa vopsesti oua rosii departe de “acasa” – desi poate fi cel putin amuzant. Credeti-ma pe cuvant.
Poate toate astea se vor opri cand acesti tineri vor creste mari, si viata ii va impinge de la spate sa se aseze cuminti la casele lor. In Romania sau aiurea. Sau poate avem intr-adevar de-a face cu o noua generatie de romani pentru care starea de acasa nu mai e ce era odinioara, ci e o combinatie fluida de plecari si ramaneri, de mobilitati si provocari insiruite. Time (and sociology) will tell!