In anul meu la facultate am inceput vreo 120. Ca-n povesti. Dupa 4 ani, am ramas vreo 80-90, dintre care trei sferturi tinuti de facultate din ratiuni economice banale: sunt platitori de taxa. As zice asadar ca numarul de colegi de generatie inzestrati cu o minima dotare neuronala a ramas constant undeva in jurul a 20 de capete. Am facut ieri o socoteala. La cateva luni dupa absolvire, mai suntem in tara 5. Din capetele luminate, fireste. Eu am zis sa iau o pauza de studiu si lucrez in consultanta pentru sectorul public. D. a gandit la fel si s-a mutat din administratia publica centrala in PR (tot cu o usoara aroma politica). D. lucreaza part time in consultanta si in rest e foarte activa in asa-numita “miscare de tineret” de la noi. Iar L. e manager de proiect in unul din ONG-urile de tip “active watch” de la noi. Pe Clara si pe Alex nu-i pun la socoteala, ca nu au intentionat niciodata sa faca ceva cu facultatea pe care au absolvit-o desi sunt groaznic de destepti.
Toti cei care am ramas regretam partial decizia luata. Lucram in Romania, avem job-uri interesante si suntem “in mijlocul actiunii” publice. Si totusi nu suntem multumiti. Suntem genul de oameni mobili, independenti, fara familie, fara obligatii, cu destul de multa ambitie si inteligenta. Am locuit in afara Romaniei, am facut partial scoala in afara Romaniei, stim ce inseamna profesionalismul in materie de job si in materie de educatie. Stim ce inseamna lucrul in institutii publice internationale. Stim ce inseamna spiritul cosmopolit real. Si le simtim lipsa. Ne-am hotarat cu totii sa plecam la un masterat in toamna lui 2009: Anglia, Olanda, Belgia, Germania. Vedem noi. Colegii nostri probabil vor ramane si ei tot pe-acolo. Anul 2 de masterat, doctorate, job-uri.
Ce se intampla cu generatia noastra? De ce fugim de Romania? De ce nu ne gasim locul? E vina noastra ca vrem prea mult si prea repede sau e vina mediului ca nu ne ofera suficient din toate astea?
Va rog sa imi tineti pumnii azi. Daca totul merge conform planului, la sfarsitul zilei ma pot intitula absolventa de facultate. “Licenciada”, cum s-ar spune intr-o tara foarte draga mine. Contrar valului, mie mi-a pasat de facultate, i-am vazut si ii vad importanta nu numai in calitatea ei de mecanism menit sa testeze anduranta utilizatorului, asa cum spuneau o data Bobby Voicu si Andreea.
Voi termina Facultatea de Stiinte Politice, Universitatea Bucuresti. Am vrut sa dau la facultatea asta si m-am tinut de ea pentru ca am gasit-o utila si interesanta. Acum lucrez oarecum in domeniu, anume in consultanta pentru sectorul public. Neindoielnic era loc de mai bine (dar totusi, am terminat Universitatea Bucuresti, cu doar un an de antrenament intensiv la New York University) – caut sa gasesc un post foarte tare al Clarei in acest sens, dar nu prea reusesc. Consider importante strict informatiile ce mi-au fost transmise, insa cred ca cele mai valoroase lucruri pe care mi le-a dat facultatea au fost rigoarea in gandire si spiritul critic. Pe scurt, cam stiu sa identific o prostie atunci cand ea este comisa (verbal sau in scris).
Sunt extenuata pentru ca nu am dormit mai mult de 4 ore in ultimele 48. Dar azi am predat licenta. E o lucrare buna, originala si bine facuta. Sunt mandra de ea si planuiesc sa propun colegilor mei si FSP-ului totodata sa folosim Creative Commons ca licente pentru lucrarile de care suntem mandri, si sa le publicam, alaturi de profilul nostru detaliat, pe net. Blogosfera infloreste, dar lumea academica mi se pare in continuare total indepartata de viata reala. Voi incerca sa schimb un pic asta. Continue reading ‘Ultimele 4 zile (de la scoala la bloguri si arta contemporana)’
Pentru ca, alaturi de colegii mei de la ORICUM, am reusit sa devenim din ce in ce mai buni in toate proiectele pe care le facem (si pentru ca avem un PR tot mai iscusit 
, azi atat eu, cat si Razvan am fost prezenti in ochiul public.
Razvan a fost prezent la matinalul de la B1TV, unde a prezentat pozitia asociatiei noastre cu privire la predatul religiei in scoli. S-a descurcat excelent, motiv pentru care ne pregateste in curand o foarte interesanta supriza! 
In ceea ce ma priveste, am aparut in ziarul Gandul, in sectiunea dedicata educatiei. Puteti gasi articolul integral aici, deci nu are sens sa intru in ceea ce am zis. As vrea insa sa prezint scurt si la obiect ceea ce am apucat sa vorbesc cu Miruna Covaci, redactor Gandul, si nu s-a regasit, probabil din ratiuni de spatiu, in articol.
- pe langa planurile mele de a intra la un moment dat in diplomatie, imi doresc foarte tare sa fiu si profa; de fapt, unul din visurile mele ascunse e sa predau chiar in facultatea mea
- as sfatui un proaspat absolvent de liceu sa se duca la studii intr-o universitate buna din afara, insa nu l-as sfatui sa ramana acolo; Romania ofera infinit mai multe sanse de dezvoltare profesionala si de crestere in general
- intrebata fiind in timpul interviului cine mi-a fost alaturi, am tinut sa le amintesc pe mama si pe bunica mea, care m-au insotit mereu in drumul meu, suficient de discret, si totusi cu o iubire incapatanata si calda
- am mentionat alte cinci nume carora trebuie sa le fiu recunoscatoare ca mi-au aparut in viata si mi-au aratat pasii de care aveam nevoie exact la vremea potrivita: Suzana Miron, Gabriel Sandoiu, Veronica Focseneanu, Marian Stas, Simona Miculescu
- am repetat de multe ori ca imi iubesc colegii de la ORICUM, pentru ce sunt si pentru ce ma fac sa devin
- am mentionat proiecte marca ORICUM care m-au facut sa cresc in cateva luni cat altii in cativa ani: Mentorship, Youth Summit, Delegat de Tineret la ONU
- am mentionat ca apreciez facultatea mea (Facultatea de Stiinte Politice, Universitatea Bucuresti) ca fiind, comparativ, o institutie de invatamant remarcabila in Romania, populata de cativa profesori foarte tari
PS: Multumesc fotografului. Pentru mai multe…
