Tag Archive for 'educatie'

Ai nostri tineri la Paris invata. Sau starea de acasa.

Hristos a Inviat! Ca in fiecare an de Pasti – ca de altfel si de Craciun si vacanta de vara – Bucurestiul se populeaza cu ceeea imi pare sa fii devenit o categorie sociala aparte. Unii dintre cei mai dragi prieteni ai mei fac parte din ea si berile noastre impreuna, cu fiecare din respectivele ocazii, imi intaresc convingerea ca putem vorbi de un fenomen social. Este vorba despre tinerii romani care invata in strainatate. Mai intai un Erasmus, apoi un masterat, apoi un internship, poate chiar un job. Belgia, Franta, Marea Britanie, sau chiar mai departe de-atat.

Precum pasarile calatoare, ei se intorc acasa de Sarbatori sau in vacante mai extinse. Isi vad parintii si apoi deruleaza ritualul revederii cu prietenii. Miercuri gasca din liceu, joi fetele, vineri gasca din facultate, si asa mai departe. Unii din ei – si printre ei ma numar si eu – sunt in Romania de ceva vreme. Dar nu cu sentimentul permanentei, pentru ca niste noi studii sau un nou job la Bruxelles ori stagiu de voluntariat in Uganda apar mereu la orizont.

Realitatea e ca se naste o generatie de tineri romani cu nisip miscator in picioare. O generatie care nu mai asteapta terminarea facultatii pentru a-si intemeia o familie si a-si lua un job sigur, numai bun sa tina o jumatate de viata sau mai bine de-atat.

Ce e pentru ei/ noi starea de acasa e greu de zis. Se simt fara indoiala “acasa” in toate terasele liceului pe care le re-frecventeaza cu constiinciozitate vara de vara. Si desigur, se simt “acasa” cu familia, care fie ii asteapta an de an cu bratele deschise, fie an de an le asteapta noile decizii de plecare. Si totusi, 10 luni pe an viata lor nu sunt petrecute in acest “acasa”. E greu sa vopsesti oua rosii departe de “acasa” – desi poate fi cel putin amuzant. Credeti-ma pe cuvant.

Poate toate astea se vor opri cand acesti tineri vor creste mari, si viata ii va impinge de la spate sa se aseze cuminti la casele lor. In Romania sau aiurea. Sau poate avem intr-adevar de-a face cu o noua generatie de romani pentru care starea de acasa nu mai e ce era odinioara, ci e o combinatie fluida de plecari si ramaneri, de mobilitati si provocari insiruite. Time (and sociology) will tell!

In 19 minute. Barack Obama

Sunt curioasa cum au perceput romanii discursului de investitura al lui Obama. Sunt curioasa pentru ca mi se pare ca intreaga ceremonie de azi, de la felul in care s-au prezentat fostii presedinti americani, pana la felul in care Obama si-a rostit discursul contrasteaza frapant cu felul in care am fost educati si, inevitabil, cu felul in care am ajuns sa ne structuram comportamentele. Lejeritate si totusi gravitate aproape poetica, indrazneala in a articula opinii greu de inghitit si totusi curajul de a promite o rezolvare. Caldura, curaj, logica si o atentie pentru detaliu cum rar mi-a fost dat sa vad. Triumfalism, mandrie si in general credinta furibunda ca orice este posibil. In scolile din Romania nu ne-a invatat nimeni ca cele mai importante sunt valorile si credinta, loialitatea si umanitatea. Ca daca vrem, putem. Am fost invatati sa fim seriosi si crispati, sa redam fidel comentariul, sa nu avem opinii personale prea puternice si in general sa nu jucam la mize mari.

Nu stiu exact de ce am facut legatura intre tot ceea ce inseamna America, reflectata pentru mine azi in discursului lui Barack Obama, si educatie. Si de ce am sesizat imediat o prapastie intre spiritul american si ceea ce percep eu a fi romanismul traditional.

Mi-au ramas in minte insa cateva fraze si franturi pe care nu cred ca un roman le va rosti vreodata in public:

I stand here today humbled by the task before us, grateful for the trust you have bestowed, mindful of the sacrifices borne by our ancestors.

Today I say to you that the challenges we face are real. They are serious and they are many. They will not be met easily or in a short span of time. But know this, America: They will be met.

In reaffirming the greatness of our nation, we understand that greatness is never a given. It must be earned. 

[...] the risk-takers, the doers, the makers of things [...]

Starting today, we must pick ourselves up, dust ourselves off, and begin again the work of remaking America.

[...] we know that our patchwork heritage is a strength, not a weakness. We are a nation of Christians and Muslims, Jews and Hindus — and nonbelievers. We are shaped by every language and culture, drawn from every end of this Earth.

For as much as government can do and must do, it is ultimately the faith and determination of the American people upon which this nation relies.

But those values upon which our success depends — hard work and honesty, courage and fair play, tolerance and curiosity, loyalty and patriotism — these things are old. These things are true.

[...] the price and the promise of citizenship [...]

Si iata-l aici pe tanarul de 27 de ani, Jon Favreau, care a scris ceea ce ati vazut mai sus. Via Madalina Ionescu.

PS: Se poate sa fiu usor subiectiva in tot ceea ce scriu despre Obama, pentru ca tocmai citesc “Dreams from my Father” si sunt marcata de fiecare secventa fantastica traita de, deocamdata copilul, Obama.

Jurnal de masterat – episodul 1

M-am gandit sa tin un jurnal despre aplicatia la master. Ca sa ma responsabilizez si ca sa ii pot ghida si pe altii care se vor afla la un moment dat in aceiasi situatie ca si mine. L-am inceput cam tarziu, pentru ca ar fi trebuit sa incep sa notez toti pasii facuti inca de cand mi-a incoltit gandul de a face un masterat in minte. Deocamdata il las pe acest blog, dar poate il voi muta. Pe scurt, planuiesc sa fac un master in afara Romaniei, incepand cu toamna lui 2009. Daca ma voi si tine de cuvant (poate pana atunci am parte de vreun eveniment fantastic in viata personala sau profesionala – ma marit, fac un copil, am sansa de a ma ocupa de proiectul vietii mele la birou – glumesc, desigur), va las sa urmariti! :)

Pana una alta, dupa ce am consultat acest site foarte util de consiliere in cariera, dupa ce am vorbit cu cei mai rasariti fosti colegi pe care ii am, dupa ce mi-am ascultat vocea interioara (tot cantarind vreo 6 luni daca sa fac acest pas sau nu), dupa ce am dat vreo 15 mailuri si mesaje pe facebook unor amici/ cunostinte care fac masterate in domenii de interes pentru mine, dupa ce am dat un mesaj pe Romstudyabroad de cautare de studenti/ absolventi ai masteratelor care ma interesau (foarte, foarte util), dupa ce am facut un googledoc cu ce programe interesante am gasit, si dupa ce am facut un SWOT al programelor gasite, am pe short list-ul cel mai scurt urmatoarele programe de masterat (dupa ce am decis ca nu vreau drept european, ci administratie publica europeana):

  • London School of Economics, Master in Public Administration (European Public and Economci Policy)
  • Berlin, Hertie School of Governance, Master in Public Administration
  • Maastricht, School of Governance, Master’s in European Public Affairs.

Nu e exclus sa adaug si alte 2-3 pe lista, intrucat inca prospectez oferta din Bruxelles. Voi scrie insemnari diferite despre fiecare, ca sa vedeti cam ce criterii de alegere au contat pentru mine. Si, de asemenea, va voi tine la curent cu urmatorii pasi (teste, scrisori de recomandare, mailuri de clarificare, etc.)

Despre salariile profesorilor

Un subiect delicat la care ma gandesc de ceva vreme. Faptele le stiti: PDL (Basescu) si PSD vor majorarea cu 50% a salariilor profesorilor, PNL se opune invocand constrangeri bugetare. Interpretari din reader-ul meu:

  • Gramo este pentru marire, aratand diferentele dintre cat castiga un prof “la noi” si “in afara”
  • Woland este impotriva maririi, invocand incompententa profilor de la noi si veniturile ilicite pe care le obtin din meditatii
  • Vlad Petreanu e impotriva, amintind ca pomenile electorale cauzeaza inflatie si deci durere la buzunar pentru toti
  • Emi Gal e impotriva maririi, vorbind tot despre incompetenta profesorilor

Mi s-a parut interesanta analiza EVZ apropo de povara asupra bugetului de stat pe care ar aduce-o marirea. Anume 0.74% din PIB pe 2009. Pe scurt, opinia mea este una favorabila maririi pentru ca investitia in educatie mi se pare cea mai rentabila investitie nationala, desi este cea mai greu de masurat si cea care are return on investment-ul cel mai indelungat in timp. In Pactul pentru Educatie – semnat de toate partidele politice si, obiectiv vorbind, o initiativa solida – se vorbeste despre minim 6% din PIB (Marian Stas de la Fundatia Codecs pentru Leadership vorbeste, si argumenteaza matematic, ca se poate merge pana la 8% din PIB pentru educatie, timp de 20 de ani, ca sa avem rezultate reale). Asadar 0.74% pe salarii raportat la 6% e ok… luati doar costurile alocate resurselor umane intr-o companie si cat reprezinta ele din bugetul total.

Nu sunt de acord cu privatizarea scolilor. Educatia (pe langa faptul ca cea primara e un drept garantat al omului) e pur si simplu acel tip de bun public unde functioneaza tragedia bunurilor comune (toata lumea vrea sa beneficieze de el, nimeni nu vrea sa plateasca pentru el), asa ca – la nivelul educatiei primare cel putin – ai un esec al pietei.

Sunt pentru salarii competitive in sistemul de invatamant de stat, dar mai ales pentru un sistem foarte bine pus la punct de monitorizare si rasplatire a performantei (pay for perfomance) la toate nivelurile educationale prin plasarea elevului ca principal client/ beneficiar al actului educational. Visez, nu?

Antreprenoriat Social – Day 1

Prima zi de training din cadrul scolii de vara “Impreuna pentru Schimbare Sociala” e pe cale sa se incheie. Spun “e pe cale”, intrucat participantii inca joaca sangeroasa schema strategica numita “mafia”, insa atat Razvan cat si eu ne-am retras sa ne pregatim interventiile de maine. Aseara am avut petrecere multiculturala, cu foarte multe lucrusoare frumoase, gustoase si adeseori alcoolice aduse de participanti din toate regiunile tarii. Azi insa am inceput cu mult avant, cu un prim training in dezvoltare comunitara tinut de Mugur Ciumageanu si Raluca Sfetcu. Am reusit sa stabilim destul de multe lucruri de ce inseamna o comunitate si am reusit sa navigam cu multa delicatete prin hatisurile dialogului intercultural, punand pe tapet si uneori depasind prejudecati clasice legate de etnia roma. Continue reading ‘Antreprenoriat Social – Day 1′

Scoala de vara de antreprenoriat social. Aplica pana pe 20 iulie!

afisORICUM iti lanseaza o provocare noua! Ai intre 16 si 26 de ani si vrei sa inveti cum sa produci schimbare sociala durabila? Vrei sa faci parte din prima generatie de antreprenori sociali romani? Inscrie-te pana la 20 iulie la scoala de vara “Impreuna pentru Schimbare Sociala”! Este incurajata participarea tinerilor apartinand minoritatilor nationale.

Agentia de Monitorizare a Presei si Asociatia ORICUM pentru Educatie lanseaza prima scoala de vara dedicata antreprenoriatului social din Romania. Programul “Impreuna pentru Schimbare Sociala” se adreseaza tinerilor cu varsta cuprinsa intre 16 si 26 de ani, cu potential de lider, implicati in comunitatile din care fac parte, creativi si dornici sa invete mai multe despre metode inovatoare de aduce schimbari pozitive in comunitatile lor.

Timp de 5 zile, in perioada 26 – 30 iulie, 20 de tineri apartinand romani, dar si apartinand minoritatilor nationale, se vor aduna la Predeal, la prima scoala de vara dedicata antreprenoriatului social din Romania. Organizatorii cauta atat promovarea antreprenoriatului social prin training-uri, exemple practice si un incubator de proiecte, cat si stimularea dialogului intercultural prin incurajarea participarii tinerilor apartinand minoritatilor nationale.

Participantii la scoala de vara vor lucra in echipe cu scopul generarii de proiecte bazate pe principiile antreprenoriatului social. Proiectele rezultate in urma scolii de vara vor primi feedback si monitorizare, urmand ca autorii lor sa participe in toamna la un workshop de prezentare a proiectului, iar autorii celui mai bun proiect sa primeasca finantare de start-up pentru implementarea ideii lor.

Puteti afla mai multe detalii despre program pe pagina dedicata acestuia: http://www.antreprenoriatsocial.ro. Tot aici puteti completa online formularul de aplicatie pentru a participa la “Impreuna pentru Schimbare Sociala”. Deadline-ul pentru primirea aplicatiilor este 20 iulie.

“Impreuna pentru Schimbare Sociala” este un program finantat de Uniunea Europeana, prin programul “Tineret in Actiune”, si de Open Society Institute.

Azi imi dau licenta

Va rog sa imi tineti pumnii azi. Daca totul merge conform planului, la sfarsitul zilei ma pot intitula absolventa de facultate. “Licenciada”, cum s-ar spune intr-o tara foarte draga mine. Contrar valului, mie mi-a pasat de facultate, i-am vazut si ii vad importanta nu numai in calitatea ei de mecanism menit sa testeze anduranta utilizatorului, asa cum spuneau o data Bobby Voicu si Andreea.

Voi termina Facultatea de Stiinte Politice, Universitatea Bucuresti. Am vrut sa dau la facultatea asta si m-am tinut de ea pentru ca am gasit-o utila si interesanta. Acum lucrez oarecum in domeniu, anume in consultanta pentru sectorul public. Neindoielnic era loc de mai bine (dar totusi, am terminat Universitatea Bucuresti, cu doar un an de antrenament intensiv la New York University) – caut sa gasesc un post foarte tare al Clarei in acest sens, dar nu prea reusesc. Consider importante strict informatiile ce mi-au fost transmise, insa cred ca cele mai valoroase lucruri pe care mi le-a dat facultatea au fost rigoarea in gandire si spiritul critic. Pe scurt, cam stiu sa identific o prostie atunci cand ea este comisa (verbal sau in scris).

Ceva e putred in scoala Danemarcei…

CUC

Societatea Academica Romana a dat publicitatii primul raport din cadrul programului Coalitia pentru Universitati Curate. Stiam de la bun inceput ca va fi cu rasunet, dar nu imi imaginam sa iasa la iveala lucruri atat de putrede atat de repede. Au fost evaluate 5 universitati pilot, cuvintele ce au concluzionat raportul fiind trei, care de care mai intristatoare: lipsa de transparenta, plagiat, nepotism. Continue reading ‘Ceva e putred in scoala Danemarcei…’

Din ce generatie faci parte?

Am iesit pentru prima data din tara cand aveam 18 ani. Tin minte ca eram foarte frustrata ca toti colegii mei avusesera bani pentru a calatori (am facut un liceu relativ “de fite”). Prietenul meu fusese si el trimis de parinti in cateva tabere internationale. Eu nu avusesem sansa asta… din lipsa de resurse ai mei nu ma trimisesera nicaieri, iar la scoala si in afara scolii – desi eram copilul model, implicat, studios, etc – nu avusesem niciodata sansa de a pleca astfel in afara. Prima mea iesire a fost pana la urma cu un program educational organizat de liceul meu – Europas Jugend Lernt Wien Kennen. La Viena, evident. Continue reading ‘Din ce generatie faci parte?’

Religia in scoli – “adio, dar raman cu tine”

S-a discutat si in urma cu aproape un an despre religia in scoli. Tin minte ca am scris si atunci despre asta. Imi propusem sa tac pe marginea acestui subiect acum, intrucat ma gandeam ca Ministerul Educatiei pe de o parte, societatea civila pe de alta, vor da dovada unui minim nivel de rationalitate in aceasta chestiune. Presa de asemenea. Stupoare insa, clericalii merg inainte, sustinuti cu onor de autoritatile romane.

Mi-e greu sa inteleg ca intr-o tara avand o constitutie care in primul ei paragraf mentioneaza cuvinte precum stat national, stat independent, “stat de drept, democratic si social”, democratie constitutionala, republica, separatia puterilor in stat, si tot asa scolile publice sunt cele care promoveaza o religie – de ce natura va fi fiind ea – in detrimentul altor convingeri sau credinte. Da, Romania este predominant crestin-ortodoxa. Insa nu, Romania nu este stat religios.

Mai mult decat atat, conform articolului 6 din Constitutie, dreptul la identitate religioasa este garantat cetatenilor romani apartinand minoritatilor… Asadar, cum pot eu ca stat sa achizitionez spre afisare in scoli, cum propune Patriarhul Daniel aici, simboluri ale “tuturor cultelor si religiilor din Romania”, in conditiile in care stim ca Legea Cultelor permite existenta unui cult religios doar daca el are 10000 de adepti oficiali – pentru a nu mai spune ca “ateismul” nu e credinta recunoscuta de statul roman?

Mai mult decat atat, cum poate Ministerul Educatiei (sustinut financiar din banii ortodocsilor, dar si din banii ateilor, musulmanilor, catolicilor) sa impuna studierea obligatorie a religiei pana in clasa a 10-a? Da, orele de religie au “rol formativ”. Un rol formativ mai important chiar in societatea in care traim l-ar avea orele de etica, de drepturile omului, de toleranta. Sau cum poate aceiasi autoritate centrala sa impuna studierea teoriei creationiste si ignorarea cu buna stiinta a tuturor celorlalte teorii cu oarecare credibilitate cu privire la aparitia omului si a lumii? Detalii aici.

Personal, m-am saturat de decizii luate la nivel central… Daca musulmanii din comunitatea x din Constanta decid sa aiba ore de religie in scoala lor si se inteleg cu imamul localitatii sa vina sa predea aceste ore, nelezand in nici un fel libertatea elevilor de confesiune non-islamica, e dreptul lor sa ia aceasta decizie. Dar ore de religie ca parte din “trunchiul comun”, pe banii varsati indiscriminatoriu la bugetul central… cu asta nu pot fi de acord.

Ca sa inchei, consider ca religia si credinta sunt valori ce tin de fibra cea mai intima a individului. Orice impuneri “de la centru” (care lezeaza nu numai libertatea din dormitorul fiecarui cetatean al Romaniei, ci si libertatea din portofelul fiecaruia) in chestiuni ce tin de religie sunt nepermise. In statul de drept, democratic, atent la toti cetatenii lui, etc, etc.