V-am batut de multe ori la cap cu antreprenoriatul social. Alaturi de Asociatia ORICUM si de Agentia de Monitorizare a Presei, am reusit sa organizez prima scoala de vara din Romania dedicata antreprenoriatului social. Asa cum ma plangeam si atunci, antreprenorii sociali din Romania pot fi numarati pe degetele de la o mana. In general, daca te uiti pe localizarea geografica a antreprenorilor sociali cuprinsi in programele Ashoka sau Schwab, vei vedea ca foarte putini sunt localizati in Europa. In ciuda faptului ca Uniunea Europeana pretinde ca vrea sa devina cea mai dezvoltata economie bazata pe cunoastere din lume.

Iata insa ca lucrurile se schimba incet-incet.  Presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso considera ca inovatia sociala poate sa atenueze efectele crizei economice in Europa. Mai mult decat atat, la Forumul Economic de la Davos, care va avea loc la sfarsitul lunii, mai multi antreprenori sociali vor incerca sa promoveze acest concept in fata celor mai importanti oameni de afaceri si factori politici de decizie ai lumii.

Asa cum remarca insa reprezentantii Platformei Europene a ONG-urilor Sociale, in ciuda retoricii incurajante Comisia face foarte putin pentru a-si modifica initiativele astfel incat sa contribuie cu adevarat la implementarea conceptului. Din propriu experienta, actualele Programe Operationale Sectoriale ale Uniunii Europene (mult laudatele fonduri structurale) cuprind o lista extrem de restrictiva de activitati eligibile – ma refer mai cu seama la programul pentru dezvoltarea resurselor umane – incat ajungi sa crezi ca indrazneala si inovatia sunt pasari extincte in Europa.

Asadar, cu tot respectul, draga mea Europa, nu mai fii schizoida si ajusteaza-ti discursul la comportament… Macar de Anul Creativitatii si Inovatiei…

Dincolo de durerea aferenta tragediei umane produse, cred ca e cazul sa vorbim despre situatia Vaii Jiului si a mineritului in Romania in general. Daca privesti situatia din mai multe unghiuri, pare a fi un pic fara iesire. Avem de-a face cu o regiune geografica destul de extinsa unde singura activitate economica este mineritul. Avem de-a face cu o industrie falimentara – combustibil fosil de proasta calitate, care intr-adevar este folosit in alimentarea nationala cu energie, insa la un pret extrem de ridicat. O industrie falimentara, asa cum arata cifrele – conform ANAF, Compania Nationala a Huilei este cel mai mare datornic la bugetul de stat, cu o datorie acumulata in 2006 de 400 de milioane de euro (fusese mai mare cu 300 de milioane de euro cu un an inainte, insa respectiva datorie a fost stearsa de catre stat) si primeste totodata subventii anuale de peste 150 de milioane de euro. In plus, combustibilul fosil de care vorbim aici este exploatat in conditii primitive (minele nu sunt modernizate si tehnologizate), se gaseste in cantitate din ce in ce mai putina, si va face parte tot mai putin din resursele energetice ale viitorului. Aparent, cazul tipic al unei industrii fara nici un viitor, care ar trebui inchisa imediat, in ciuda costurilor ridicate presupuse de inchiderea acestor exploatatii.

De cealalta parte avem oamenii. Zeci de mii de oameni a caror singura sursa de venit este mineritul, care nu au calificarile necesare sa faca altceva, si care nu au posibilitatea lucrului in alte activitati economice. In momentul de fata, lucreaza in conditii de munca extrem de grele, cel mai des fara echipament de protectie adecvat si fara respectarea normelor de protectie a muncii – nerespectare datorata partial neglijentei conducerii minelor (sau neglijentei personale), cat si faptului ca imbunatatirea semnificativa a respectivelor conditii de munca ar necesita in mod obiectiv o investitie materiala foarte mare.

Se adauga acestui amestec si cateva condimente politico-administrative. Administratia Companiei Nationala a Huilei si liderii sindicali fac parte din elitele politice locale, au salarii foarte mari si conduc industria in mod iresponsabil. Avem de-a face nu numai cu administratie proasta – vazuta des in Romania – ci si cu fraude de-a dreptul (iarasi vazute cam des in Romania).

Cum eu am invatat insa ca nu e bine sa vezi o situatie in termeni de probleme, ci in termeni de solutii, vin fireste cu intrebarea “Ce este de facut?”. Sa ne fie tuturor clar ca povestile alea frumoase cu strategii locale de reconversie a fortei de munca si de transformare a profilului economic al regiunii prin investitii masive sunt basme de adormit copii. In sensul ca poate, peste vreo 20 de ani va veni si printul pe cal alb, insa pana atunci se pot face extrem de putine lucruri pe termen scurt si mediu ca acelor oameni sa le fie mai bine. Din punctul meu de vedere, trebuie acceptat faptul ca avem de-a face cu o industrie de sacrificiu (pacat ca in spatele acelei industrii se ascund oameni si copii, fiecare cu povestea lui de viata) si trebuie mers mai departe. Cu exact acele planuri pe termen lung menite sa reinvie zona. Pentru asta insa este nevoie de multa staruinta si multa vointa politica. Parca nici una, nici alta nu ne stau in fire…

Am inceput sa citesc blogul lui Dan Popa o data cu inceputul crizei financiare. E haotic pe alocuri, dar informativ. De la el am aflat azi de o initiativa interesanta de a pune la lucru mediul virtual pentru depresurizarea economiei reale. Cum nu erau adaugate link-uri in post, mi-a luat ceva vreme sa gasesc mai multe informatii, dar iata-le:

Primaria din Lausanne a lansat, pe principiul “Make the most of whatever you have” un serviciu online, EasySwap, care functioneaza pe principiul clasic al trocului. Servicii si bunuri in schimbul altor servicii (ultimul scos la troc era plimbatul catelului) si bunuri (ultimul scos la troc era un joystick). O moneda virtuala – swap-ul – a carei paritate este de unu la unu cu francul elvetian sta in centrul acestei idei “sociale”. Sunt curioasa insa daca principiul cererii si ofertei va balansa piata aceasta virtuala, pentru ca in fond nu exista nici un control al echivalentei in “swapi” a unor bunuri sau servicii. Overall, o initiativa foarte tare. Site-ul e disponibil in 5 limbi (traiasca elvetienii) si puteti sa va inregistrati ca sa aflati mai multe.

Obs: Spre rusinea mea, prima data am auzit de monede virtuale tarziu, anume la Webstock, prin proiectul Redesignme. Totusi, acolo erau intr-un final transformate in bani reali, pentru achizitionarea de produse reale din magazine online.

Momentan, sunt in plin proces de promovare a celei de-a doua etape. Anume, vanez designeri vestimentari si ii consiliez cu privire la procesul de aplicare Deadline-ul pentru primirea aplicatiilor pentru aceasta etapa e 24 octombrie.

PS: Vineri am aparut la Money Channel sa prezint proiectul. Din pacate, nu prea gasesc inregistrarea…

Postez impresii cat de curand!