Published on
February 26, 2010 in
Miscellaneous.
Tags: cluburile de film one world, drepturile omului, ecologie, environment, filme, licee, mediu, One World Film Clubs, owfc, romania, scurt metraje.
Un proiect la care muncesc de ceva vreme creste din ce in ce mai mare… Thank you, dear team, for making it happen. Thank you, dear high-school coordinators, for being creative and brave. Vineri, 26 februarie, 16 licee din 10 orase din Romania proiecteaza simultan filme green in cadrul Cluburilor de Film One World!
Mai jos, comunicatul de presa!
În ultimii ani, cineaştii români câştigă constant premii internaţionale prestigioase, de cele mai multe ori în ciuda susţinerii precare din partea statului sau a sistemului de educaţie.
Continuând o tradiție regională inaugurată de People in Need din Republica Cehă, Asociaţia Oricum, organizatorul festivalului de scurtmetraje ShortsUP, a adus în România Cluburile de Film One World, care se concretizează în proiecții și dezbateri lunare în 16 licee din Bucureşti şi din ţară. Proiectul încearcă să suplinească lipsa educaţiei cinematografice în şcoli şi constă în organizarea unor cluburi de film documentar cu tema drepturilor omului și chestiunilor globale. Filmele de lungmetraj, dar şi cele de mediu şi scurtmetraj ating tematici globale precum migraţia, discriminarea, sărăcia, rasismul, schimbările climatice sau conflictele armate. Continue reading ‘Eco-liceenii One World Film Clubs’
Alina e o prietena deosebita. Mai rar am vazut laolalta atata hotarare, pasiune, generozitate si entuziasm. Alina lucreaza acum la ORICUM, la Future Shorts si la un alt proiect de suflet pentru noi doua, anume One World Film Clubs (vezi deocamdata One World Film Festival). Pentru ca tot timpul avea cate ceva inspirational de recomandat – un film, o organizatie, o institutie – Alina si-a deschis un blog – WordsPhotosFilms – numai cu astfel de recomandari, cele mai multe legate de drepturile omului. Am adaugat-o la Blogroll si in Googlereader si va recomand sa faceti la fel!
[video]http://www.youtube.com/watch?v=7lIMu2QMLtQ[/video]
Uneori e frumos sa te intorci la vechile iubiri si sa faci lucruri de suflet. Am fost astazi la Centrul Ceh, la Documentary Mondays, unde am vazut un film cu mult nerv. “Gypsy Caravan” prezinta povestea reala a unei turneu muzical in Statele Unite ce a adus laolalta artisti romi de nationalitati diferite (romani, macedoneni, indieni, spanioli). E un film plin de culoare si de muzica, ce iti arata inca o data ca viata poate fi plina de sens si daca se desfasoara dupa coordonate total diferite de cele cu care esti obisnuit. Si este, evident, un film care te invata sa fii tolerant. Multumesc, Centrul Ceh! Si recomand tuturor Documentary Mondays, despre care puteti afla mai multe din blog-ul celor de centru.
PS: Am o pofta nebuna sa colind strazile Bucurestiului cu Taraf de Haidouks in castile IPod-ului meu 
Event number 1: One World Film Festival la Bucuresti. Primul festival de film documentar despre drepturile omului. Am fost la One World in Praga primavara aceasta si garantez ca e o experienta remarcabila. Am scris aici si aici. Regret mult de tot ca nu m-am implicat in organizarea editiei din Romania, insa am fost coplesita de alte proiecte in ultima vreme. Sunt convinsa insa ca toti voluntarii festivalului au facut o treaba minunata! Continue reading ‘In oras 1′
Reactia autoritatilor romane in cazul tinerilor romani si germani care vroiau sa protesteze impotriva NATO si impotriva globalizarii a fost jenanta. Asta ca sa nu aiba nimeni nici un dubiu asupra pozitiei mele vizavi de acest subiect. Detalii aici si un comentariu excelent aici. Sunt convinsa ca Summit-ul NATO de la Bucuresti a fost un eveniment unic in istoria NATO. Din simplul fapt ca au lipsit cu desarvasire orice coltisor de poster disident si orice impertinenta anti-sistem.
E chiar lamentabil ca aparatul politienesc si statul roman in general exerseaza bune practici de incalcare a drepturilor fundamentale ale omului prin burdusirea cu naduf intr-o duba a unor tineri ce “aratau suspect”, dar nu reglementeaza aparitiile publice ale Tribunului (onorabil Vicepresedinte al Senatului Romaniei) care… deh… daca are ziar de familie, poate sa puna si zvastica pe prima pagina daca asa il lumineaza duhul creator. O alta opinie pertinenta despre asta aici.
Nu e nevoie sa repet cam cum sta treaba cu free speech-ul, nu? Libertatea e maxima, pana ea se transforma in hate speech capabil sa transforme discursul huliganic in actiune ce i-ar vatama pe altii… Insemnele naziste sunt interzise in Europa (pe buna dreptate, in opinia mea, desi s-ar putea naste o discutie si in acest sens) si punct. Unde e dreptatea in scenariile de mai sus? Oriunde, dar numai acolo unde o intrevad conducatorii militiei romane nu.