Tag Archive for 'cariera'

Pe merit sau pe spatele lui tata?

Am discutat in doua contexte recente avantajele si dezavantajele continuarii afacerilor de familie. De obicei, tinerii care se gasesc in postura de a continua afacerile de familie au pornit in viata de pe pozitii mai avansate decat majoritatea colegilor lor de generatie. Masini mai bune, capital social mai amplu, scoli mai prestigioase.

Unii dintre ei, vizibil razvratiti impotriva parintilor, decid sa isi ia viata in propriile maini si sa isi incerce norocul in domenii diferite sau uneori, in mod ironic, identice cu cele in care familia si-a construit averea. Altii penduleaza multa vreme, nehotarati daca e moral sa preia senin ceea ce le-a fost oferit “de-a gata” ori daca nu cumva se dovedesc a fi lasi si comozi preluand afacerea lui daddy (sau mommy, dar mai rar acest din urma caz). Cei care apartin celei de-a treia categorii sunt, dimpotriva, cei care, pragmatic si calculat, iau viata asa cum e. S-au nascut sub o stea mai norocoasa decat altii, e randul lor sa dea inapoi, sa isi plateasca datoria fata de familie, sa duca mai departe numele, faima si averea prin eforturi sistematice si sustinute.

E greu de dat verdicte care e pozitia mai buna. Pana de curand as fi fost in favoarea “auto-pedepsirii”, a luarii vietii de la zero si a urcarii pe scara sociala si financiara exclusiv prin merite proprii. Prin prisma unor intalniri pe care le-am avut recent am inteles insa ce inseamna datoria si pragmatismul. Am inteles ce inseamna acceptarea pozitiei pe care te nasti si fructificarea ei. Ceea ce nu inseamna, fireste, ca lumea nu poate sa conteste justetea lumii in care traim.

Jurnal de masterat – episodul 1

M-am gandit sa tin un jurnal despre aplicatia la master. Ca sa ma responsabilizez si ca sa ii pot ghida si pe altii care se vor afla la un moment dat in aceiasi situatie ca si mine. L-am inceput cam tarziu, pentru ca ar fi trebuit sa incep sa notez toti pasii facuti inca de cand mi-a incoltit gandul de a face un masterat in minte. Deocamdata il las pe acest blog, dar poate il voi muta. Pe scurt, planuiesc sa fac un master in afara Romaniei, incepand cu toamna lui 2009. Daca ma voi si tine de cuvant (poate pana atunci am parte de vreun eveniment fantastic in viata personala sau profesionala – ma marit, fac un copil, am sansa de a ma ocupa de proiectul vietii mele la birou – glumesc, desigur), va las sa urmariti! :)

Pana una alta, dupa ce am consultat acest site foarte util de consiliere in cariera, dupa ce am vorbit cu cei mai rasariti fosti colegi pe care ii am, dupa ce mi-am ascultat vocea interioara (tot cantarind vreo 6 luni daca sa fac acest pas sau nu), dupa ce am dat vreo 15 mailuri si mesaje pe facebook unor amici/ cunostinte care fac masterate in domenii de interes pentru mine, dupa ce am dat un mesaj pe Romstudyabroad de cautare de studenti/ absolventi ai masteratelor care ma interesau (foarte, foarte util), dupa ce am facut un googledoc cu ce programe interesante am gasit, si dupa ce am facut un SWOT al programelor gasite, am pe short list-ul cel mai scurt urmatoarele programe de masterat (dupa ce am decis ca nu vreau drept european, ci administratie publica europeana):

  • London School of Economics, Master in Public Administration (European Public and Economci Policy)
  • Berlin, Hertie School of Governance, Master in Public Administration
  • Maastricht, School of Governance, Master’s in European Public Affairs.

Nu e exclus sa adaug si alte 2-3 pe lista, intrucat inca prospectez oferta din Bruxelles. Voi scrie insemnari diferite despre fiecare, ca sa vedeti cam ce criterii de alegere au contat pentru mine. Si, de asemenea, va voi tine la curent cu urmatorii pasi (teste, scrisori de recomandare, mailuri de clarificare, etc.)

Cine-i de vina. Noi sau tara?

In anul meu la facultate am inceput vreo 120. Ca-n povesti. Dupa 4 ani, am ramas vreo 80-90, dintre care trei sferturi tinuti de facultate din ratiuni economice banale: sunt platitori de taxa. As zice asadar ca numarul de colegi de generatie inzestrati cu o minima dotare neuronala a ramas constant undeva in jurul a 20 de capete. Am facut ieri o socoteala. La cateva luni dupa absolvire, mai suntem in tara 5. Din capetele luminate, fireste. Eu am zis sa iau o pauza de studiu si lucrez in consultanta pentru sectorul public. D. a gandit la fel si s-a mutat din administratia publica centrala in PR (tot cu o usoara aroma politica). D. lucreaza part time in consultanta si in rest e foarte activa in asa-numita “miscare de tineret” de la noi. Iar L. e manager de proiect in unul din ONG-urile de tip “active watch” de la noi. Pe Clara si pe Alex nu-i pun la socoteala, ca nu au intentionat niciodata sa faca ceva cu facultatea pe care au absolvit-o desi sunt groaznic de destepti.

Toti cei care am ramas regretam partial decizia luata. Lucram in Romania, avem job-uri interesante si suntem “in mijlocul actiunii” publice. Si totusi nu suntem multumiti. Suntem genul de oameni mobili, independenti, fara familie, fara obligatii, cu destul de multa ambitie si inteligenta. Am locuit in afara Romaniei, am facut partial scoala in afara Romaniei, stim ce inseamna profesionalismul in materie de job si in materie de educatie. Stim ce inseamna lucrul in institutii publice internationale. Stim ce inseamna spiritul cosmopolit real. Si le simtim lipsa. Ne-am hotarat cu totii sa plecam la un masterat in toamna lui 2009: Anglia, Olanda, Belgia, Germania. Vedem noi. Colegii nostri probabil vor ramane si ei tot pe-acolo. Anul 2 de masterat, doctorate, job-uri.

Ce se intampla cu generatia noastra? De ce fugim de Romania? De ce nu ne gasim locul? E vina noastra ca vrem prea mult si prea repede sau e vina mediului ca nu ne ofera suficient din toate astea?

Provocare: generalistul vs. specialistul

M-am plans intotdeauna de spirit enciclopedist. In toata cariera mea scolara am fost eleva de 10. Subiectiv si obiectiv vorbind, nu am facut niciodata un efort extraordinar in acest sens. Ulterior, cand am inceput sa muncesc, am facut de toate. Si bine. Primul meu job a fost sa fac pachete la firma maica-mii. Dupa nici doua zile stiam perfect standardele Postei Romane in materie de coletarie si ma gandeam cu mandrie ca o sa ii pot expedia sufertase sotului in armata. Dupa trei zile de facut pachete am avansat la dat faxuri si raspuns la telefoane. Am facut suficienti bani cat sa imi iau bocanci si salopeta de jeans. Aveam 12 ani. Continue reading ‘Provocare: generalistul vs. specialistul’

V-am mai zis de Catalyst, nu? Sunt tari!

Prietenii de la Catalyst lovesc din nou! Pe Hipo.ro – singurul portal de recrutare profesionist din .ro – au loc Consulting Days in perioada 28 mai – 9 iunie. La un loc, cam tot ce ti-ai dorit sa stii despre consultanta si nu ai avut de unde sa afli. Profiluri de companie, 7 mituri despre profesia de consultant, doua profiluri extrem de cool de job (in special cel scris de Adrian Rasoiu de la Deloitte, desi nu descrie chiar o zi banala din viata de consultant – si nu spun asta doar pentru ca e Deloitte) si multe altele.

Cea mai faina sectiune insa este cea de articole, dintre care cateva cu adevarat geniale. Mi-au placut 10 lucruri la care sa te gandesti inainte sa accepti un job (cu care sunt in mare parte de acord, desi pana la urma daca alegerea job-ului nu o faci cu inima, degeaba o faci), 10 lectii de personal branding de la Viorel Panaite de la Human Invest (care m-a inspirat la Top Talents) si Capcana primului job (scris de Eddie Ezeanu, de la Career Experts, care a fost alaturi de noi, cei de la ORICUM, la Youth Summit).

Enjoy! Take them with a pinch of salt – ca nu existe retete ready-made pentru orice – dar do read them!

Noutati, incredere si fericire

Vi s-a intamplat vreodata sa renuntati la un lucru si totusi sa fiti mai increzatori ca oricand ca renuntarea voastra e buna si ca va face lucrul respectiv sa creasca mai mult ca oricand? E greu sa faci asta cand esti competitiv, ambitios si cand iti plac provocarile. Renuntare e un cuvant urat. Si demoralizant. Nu gasesc altul mai bun. I’m a quitter. And yet a damn happy quitter. Si nu pentru ca nu cred in lucrul la care am renuntat. Ba dimpotriva. Pentru ca il gasesc minunat si cred in el cu toata fiinta mea. Continue reading ‘Noutati, incredere si fericire’

Top Talents 2008. Cronica din linia intai

top talentsAm disparut din peisaj de cateva zile cu motive intemeiate. Am fost unul din finalistii de la Top Talents, un program de identificare a talentelor de top dezvoltat de Catalyst Solutions in parteneriat cu Adobe, Deloitte, Pfizer, BRD si Rompetrol. Initial am fost 20oo si ceva de aplicanti, am ramas apoi vreo 1000 care am fost testati cu diverse teste psihometrice, iar in final – in urma interviurilor – am ramas 20. In aceasta formula “de top” ne-am intalnit timp de patru zile cu reprezentanti ai companiilor participante in program si am beneficiat de un training pe leadership situational individual livrat de Human Invest. Am avut ocazia sa tinem prezentari despre industriile care ne interesau, si cu multa mandrie raportez ca prezentarea mea despre industria consultantei a fost considerata de juriu (companii si organizatori) ca fiind “the best” :)

Pe scurt: networking, dezvoltare personala, branding personal, oameni cu mult peste medie. A fost o experienta extrem de interesanta prin prisma oamenilor pe care i-am cunoscut. Asa cum am povestit si pentru Gandul, imi place sa iau tot ce e mai bun de la toti oamenii pe care ii cunosc. Si am reusit sa fac asta. In plus, mi-am dat seama cat am reusit sa cresc alaturi de colegii mei de la ORICUM. Thanks, guys!

Mi-a placut in primul rand de cei de la Catalyst. Sunt o companie extrem de tanara de resurse umane si sunt singura remarcabila din peisajul de gen din Romania. De ce? Pentru ca pun profesionalismul si gandirea “out of the box” pe primul lor. Se vede asta din site-ul lor de job-uri (www.hipo.ro), net superior din punct de vedere calitativ portalelor de duzina gen ejobs si bestjobs care – parerea mea – perpetuaza urechismul pe piata resurselor umane din umane. Continue reading ‘Top Talents 2008. Cronica din linia intai’