Interesant este ca Expotek (ei insisi firma de organizat evenimente, in speta organizatorii CERF) au subcontractat Evensys (firma lui Manafu de organizat evenimente) pentru partea de evenimente interactive/ social media-related din CERF. Cam mult business cu evenimentele astea, nu-i asa? Insa o dovada ca asistam la segmentarea, specializarea si maturizarea pietei de organizare de evenimente de la noi (asa cum incepem sa asistam, de altfel, in multe alte domenii).

Desi se spune ca sfaturile bune nu sunt gratuite, tot ne-am adunat o mana de bloggeri la un suc si un piscot sa oferim un feedback constructiv organizatorilor CERF. Probabil cel mai complet rezumat cu privire la ideile coapte “on the spot” il puteti gasi la INConstantIN iar fotografiile cele mai reusite la Zoso. Dintre participantii mai mult sau mai putin cunoscuti pe care i-am reintalnit fac parte Dragos Dehelean, Mihnea Miculescu, Diana Maria, evident Manafu, Zoso, Ionut Oprea, si Sorin Tudor.

De ce am fost eu acolo din moment ce sunt, ca majoritatea fetelor, “technologically challenged”? Pentru ca Manafu propune o schimbare interesanta a CERF anul acesta, anume crearea unor evenimente (workshop-uri, conferinte, testing de produse) pentru trei arii distincte: work, play si eco. Multi dintre cei prezenti (mai cu seama Dragos Dehelean) au considerat ca aceasta impartire inseamna automat ca tot ce nu e eco si e prezent la CERF (in sectiunile work si play) e demodat si neinteresant, deci ca, pentru a scapa de acest neajuns, tehnologia verde ar trebui sa fie peste tot. Pe de alta parte, cred ca Manafu are dreptate – e fain sa existe o sectiune separata a celui mai important targ de ICT din Romania in care sa se discute despre tehnologie verde, tocmai pentru a se sublinia importanta acestui domeniu.

Ca idei personale, cred ca sectiunea de business 2 business a targului ar trebui sa cuprinda si o sectiune de business 2 government, in care producatorii de tehnologii sa isi poata prezenta produsele verzi reprezentantilor guvernului, obligati la randul lor de legislatia europeana si romaneasca sa faca achizitii publice “verzi”. Astfel, cred ca asa-numita “green procurement” poate sa constituie un subiect separat (si foarte interesant) de conferinta. Cititi mai multe detalii aici si aici.

In plus, ar fi fain de vazut cateva studii de caz legate de tehnologie si de responsabilitate sociala/ schimbare sociala… Imi vine in minte, pe plan national, initiativa Cosmote de sprijinire a Asociatiei Nationale a Surzilor din Romania, dar mai ales initiativele globale gigantice precum Mobiles in Malawi si Mobile Active – pe 21 februarie va avea loc in New York (poate va ajunge Alexandra, delegata de tineret de anul acesta la ONU) un eveniment dedicat in intregime acestui domeniu (Mobile Tech for Social Change). Puteti citi mai multe pe sectiunea dedicata antreprenoriatului social de pe Change.org unde Nate Whitemore a scris o insemnare plina de resurse despre asta. Sunt solutii tehnologice simple, reale si eficiente care schimba vietile oamenilor si sparg in tarile aflate in curs de dezvoltare cercul vicios al saraciei.

Asadar, sper sa ajung la CERF la evenimente originale, cutting edge (nu neaparat in materie de tehnologie, cat in materie de teme discutate) si interactive. Am incredere in Manafu ca va inspira asa ceva.

In esenta insa, ce spuneam la conferinta si ce spunea mai departe si Tony Barber (care propune ca solutie traducerile pe calculator) se refera la diferenta majora intre blogosferele nationale si asa-numita blogosfera europeana. Pe scurt, daca nu scrii in limba engleza putine sanse sa depasesti granitele tarii tale. Pe de alta parte, daca nu scrii in limba ta nationala putine sanse sa devii influent in respectiva tara. De aici disonanta majora intre ceea ce isi doresc mai marii comunicarii europene si ce exista pe piata. Bloggerii europeni nu influenteaza opinia publica din statele membre, pe cand bloggerii cu trecere la nivel national nu au habar/ nu isi doresc sa aiba habar de afaceri europene. Dovada ca la respectivul eveniment din Bruxelles si la competitia ulterioara particip eu, cu un numar modest de vizitatori pe zi, si nu un alt blogger roman cu autoritate, in ciuda promovarii destul de intense pe plan european de care s-a bucurat Think About It.

Departe de mine gandul sa devin un personaj major in vreo blogosfera, fie ea romaneasca, fie de aiurea. Insa sunt in continuare confuza cu privire la aceste probleme lingvistice, care ajung pana la urma sa ne determine si mentalitatile/ interesele. De fiecare data cand scriu in engleza pe acest blog primesc comentarii putine, majoritatea din ele tot in romana. De fiecare data cand scriu in romana, lucruri mult mai banale, ceea ce scriu starneste mult mai mult interes.

Pana la urma, asa cum e si-n viata, trebuie la un moment dat sa iei niste decizii. Ca ziua are numai 24 de ore, in fond.

Prima dintre ele este Harta Politicii de Vivi. Web developer talentat si cu multa constiinta civica (calitati rar intalnire “2 in 1″, ca sa zic asa), Vivi a facut o chestie ingenioasa si remarcabil de simpla (insa numai unui programator i-ar fi trecut prin cap), anume sa monitorizeze cat de activi au fost senatorii si deputatii romani in mandatul trecut, intrucat prezenta la votul electronic este publica pe site-urile celor doua institutii. O analiza similara a facut Institutul de Politici Publice, sunt insa convinsa ca folosind mai multe resurse si cu mai putin succes pe partea de diseminare a informatiei gasite. Prima impresie este ca stam jenant de prost la capitolul activism parlamentar, cei mai mari absenti fiind “vedetele politice”. O sa sondez si eu candidatii de la mine din colegiu si sa vad care cum sta.

George Hari Popescu a mobilizat cativa specialisti in online pentru a analiza site-urile celor mai importante institutii ale statului roman (Presedintie, Guvern, Senat, Camera Deputatilor). Rezultatele le-a publicat pe blog si am constatat impreuna ca unul dintre bug-urile site-ului Senatului este de fapt o incalcare a principiilor esentiale de liber acces la informatie, anume site-ul nu functioneaza decat folosind Internet Explorer-ul. Inca ma gandesc in ce fel ar trebui sa actionam…

Gramo de asemenea a inventariat platformele politice ale catorva candidate care au blog. Iar propunerile lor sunt – desi pe alocuri departe de realitate – interesant de rasfoit.

Dragos Dehelean a realizat (in urma cu ceva vreme) o monitorizare a candidatilor care au bloguri, publicand rezultatele pe blogul sau. Rezulta 62 de politicieni cu bloguri active dintr-un total de 1300. Cam putini, as zice eu, avand in vedere trend-ul recent de mobilizare a suporterilor cu ajutorul online-ului.

Nu as desconsidera nici campania facuta de cei de la Votezi.ro, in care mai multi bloggeri isi spun parerea, intr-un scurt filmulet asupra utilitatii votului. Din pacate clipul e cam lung si, sincera sa fiu, nu ii gasesc coerenta sau mesajul. Poate e o parere subiectiva, insa am tendinta sa nici nu mai imi pun problema utilitatii votului. Am mai discutat despre asta, deci nu reiau acum.

Oricum, raman de urmarit si alte reactii “politically aware” in blogosfera romaneasca. Keeping my blogroll hot!

Cristi Manafu

Ca sa recapitulez, a fost intai www.usintricacy.blogspot.com. Intai anonim. Inaugurat in momentul in care mi-am mutat viata, pentru o vreme, departe de iubit si de ai mei, in New York. Blogul a fost colacul meu de salvare. Si nu exagerez. A fost singura modalitate prin care am reusit sa mentin vie legatura cu vechii prieteni si sa simt ca nu ma pierd de tot in lumea usor alienanta care poate fi New York-ul. Mai ales pentru o pustoaica ce pleca pentru prima data de acasa. Am cunoscut oameni noi, chiar in State (imi vin in minte Vivi si Lola), care mi-au oferit alte ancore. Era un blog personal. Pe la jumatatea drumului am avut curajul sa imi dezvalui adevaratul nume. Povesteam despre minunile pe care le descopeream in noua mea viata (de la un sistem educational genial, pana la un concert underground in Brooklyn si terminand cu o expozitie de arta feminista). Imi varsam amarul si imi povesteam dorurile. Imi aratam iubirea fata de jumatatea lasata pe alte meleaguri si apoi fata de jumatatea nou gasita. Eram romantica.

Am inceput ulterior sa imi pregatesc intoarcerea acasa, comentand despre subiecte “la zi” din Romania. Procesul comunismului, donatiionline, doilasuta. Prin blog mi-am deconstruit si mi-am reconstruit o identitate.

Intoarsa in Romania, am inceput un alt blog. La ceva luni dupa ce m-am redescoperit. Corinamurafa.wordpress.com. Am vrut sa il fac putin mai putin feminin. Mult mai discret. Si putin mai specializat. Am trecut rapid asadar la corinamurafa.eu. Si asa am inceput sa scriu despre proiectele ORICUM la care lucram, despre politica, despre evenimente care aveau loc in Bucuresti. Nu am intentionat sa imi creez un brand, dar am ajuns sa imi cresc notorietatea. Sa cunosc oameni noi. Sa intru in proiecte noi. Sa imi ofer legitimitate. Am pierdut mult din farmecul de inceput al blogging-ului, insa.

In mod curios, cam toti prietenii mei apropiati si-au inceput bloguri tot cam in acelasi timp ca si mine. Clara, Alex, Andreea, Coco, de ce ati bloguit? De ce o mai faceti?

PS: In imagine, primul meu avatar de blogger

Si totusi, din cei peste 30 de vorbitori – atat din cadrul sesiunilor de dimineata, cat si din cadrul workshop-urilor de mai tarziu – doar 2 erau femei. Subsemnata (domestic lasata acasa, care insa il inlocuia pe Razvan, plecat in Irlanda la o conferinta) si Stephanie Jackson de la Vodafone (reprezentanta a sponsorului principal, in mod evident).

De vreo doua zile imi bat capul cautand o explicatie. In primul rand, daca odinioara scriitorii si jurnalistii erau in numar mai mare barbati decat femei, asta se datora unor factori care nu mai exista: femeile primeau mai putina educatie decat barbatii, profesia de jurnalist nu era “demna” de o femeie, etc. Acum avem clar mai multe femei cu studii superioare decat barbati, insa mult mai putin bloggeri femei (atat in Romania – vreo 35% zice RoBloggers Survey, cat si in afara – zice Technorati State of the Blogosphere). Nu au femeile talent la scris? Nu au femeile timp de scris? Sunt inca femeile timorate si nu se exprima?

De asemenea, de ce nu exista femei cu autoritate in online-ul romanesc? Era odinioara Andressa, dar acum scrie tot mai rar. E online-ul mai degraba ceva tehnologic (si se zice ca femeile sunt technologically-challenged) si mai putin ceva de business si PR?

Apropo de PR, clar majoritatea femeilor prezente la WebStock erau din lumea PR-ului/ comunicarii. Sau erau hostesse pur si simplu. Ca diviziunea muncii in gospodarii: barbatii cu online-ul, femeile cu PR-ul despre online. In plus, la un moment dat cand pe scena a aparut cineva de la Filebox (intamplator o femeie, care intamplator arata si bine), reactiile salii nu au fost nici pe departe la fel de concentrate pe realizarile Filebox ca platforma de sharing, cat pe decolteul domnisoarei. Ceea ce mi s-a parut cel putin unfair. Eu una nu m-am concentrat exclusiv la cat de mulati erau pantalonii lui Cabral.

Ce bloggeritze am eu in reader (unele imi sunt mai degraba prietene decat bloggeri): Alexandra Martin, Clara, Andreea, Cristina, Alexandra Ioan, Phoebs, Cori Gramescu, Coco, Andreea Marc, Tara Duveanu, Tereza Valcan.

Idei de unde pana unde situatia de mai sus? Idei de bloggeri femei pe care sa ii adaug in reader?

 Ce mi-a placut la WebStock

• locatia (Sala Platinum, de la Howard Johnson, cu o terasa cu vedere sic la Dorobani)
• intentia (reuniune a blogger-ilor si altor online guru romani & premierea celor mai bune proiecte recente din domeniu)
• organizatorii (chiar ma gandeam ca, daca ar fi sa imi schimb jobul, as vrea sa lucrez pentru Cristi Manafu si Evensys)
• invitatii straini (in special Andrew Shorten de la Adobe si Maxim Shram, designer utilitar genial care a creat o retea sociala de imbunatatire colectiva a produselor de tot felul – Redesignme.com)
• oamenii cunoscuti sau revazuti
• geanta primita (pe bune, e cea mai cool geanta pe care am primit-o la un eveniment)
• faptul ca in blogosfera sunt o multime de oameni foarte pasionati de schimbarea lumii in care traim si de lucrul – colectiv sau individual – pentru diferite cauze sociale (de la o un bucuresti mai verde, pana la o circulatie auto mai putin stresata); partea buna e ca au si ideile si notorietatea necesare ca sa puna in practica toate gandurile astea.

Ce nu mi-a placut la WebStock

• faptul ca atelierul de lucru la care am vorbit nu a avut un obiectiv foarte precis, si deci nu a fost suficient de interactiv sau de util ca finalitate pe cat mi-as fi dorit (Citizen Social Responsibility moderat de Dan Dumitrescu)
• faptul ca a fost anuntat de Cristi ca “unconference” (check out BarCamp Wiki) – ar fi fost prima din Romania – si de fapt a fost o conferinta normala, cu panelisti si invitati (am participat la un atelier de lucru despre Old Media vs New Media vs Social Media, moderat de Sorin Tudor, unde m-am simtit fix ca la conferintele academice)
• faptul ca nu aveam net wireless in zona
• faptul ca nu cunosteam foarte multa lume (deh, nu am fost – mai ales in ultima vreme – un blogger prea activ)
• faptul ca nu s-au prezentat prea multe proiecte concrete/ idei concrete de proiect (desi am retinut Net Start Up-ul, schimbalumea.ro, nufipungas.ro, Proiect 1000), insa pentru asta exista lista de aici
• o concluzie trasa vizavi de femeile din online, dar despre asta mai tarziu.

In cadrul evenimentului voi avea o interventie despre “Citizen Social Responsibility”, bazandu-ma pe experienta mea si experienta ORICUM-ului in domeniu. Colegi de workshop imi sunt Cezar Cherciu, Dan Dumitrescu, Dan Patzelt si baietii de la Proiect 1000.

Vreau sa aflu noi idei despre proiecte online responsabile social, despre implicari ale blogger-ilor in activitati civice si in general de cum putem sa devenim mai responsabili atat noi insine, cat si cei pe care ii motivam prin scrisul nostru. Va tin la curent!

Hi Corina,

 Thanks for reaching out to us.

Here’s our statement on this:

Best,
Leon

Inca o data, chapeau bas pentru Google!

1. A fost prima data cand am interactionat cu atat de multi bloggeri la un loc. Impresia generala: ca toti romanii de altfel, si bloggerii romani sunt par excellence cartitori si carcotasi. Eu nu fac exceptie. Vorba lui Dragos Bucurenci -  moderatorul discutiei de azi -, alegem sa vedem gaurile din svaiter, si nu svaiterul in sine.

2. Am cunoscut personal doi bloggeri pe care ii admir de mult. Sorin Tudor, al carui blog politic il consider singurul valoros pe aceasta nisa din blogosfera romaneasca (desi imi propun, si sper ca Manafu sa ma ajute, ca la un moment dat sa facem o oarecare inventariere a categoriei “blogging and politics” in .ro) si Bobby Voicu (cu care am discutat, cum altfel, despre Yahoo si Jerry Yang). Ambii sunt mult mai prietenosi si calzi decat pozele pe care si le-au pus pe bloguri

3. Se coace un eveniment tare, in septembrie, dedicat blogger-ilor specializati din .ro si trendsetter-ilor specializati in general. Puteti citi aici mai multe detalii despre Webstock – modelat pe conceptul “nonconference” – si aici puteti lasa input-ul vostru. Foarte tare si aplicatiile wiki business si uservoice… nu le mai folosisem niciodata pana acum.

4. Manafu sustine ca epoca blogurilor generaliste si personale a apus. Ca si in .ro vom da tot mai des de bloguri specializate (el sustine ca in topul celor mai citite bloguri americane nu exista nici unul generalist), iar ca blogul ca jurnal de viata va disparea. Nu stiu ce sa cred despre asta… Ar fi trist totusi ca blogging-ul sa devina, din hobby si – uneori – defulare pe lume si societate, o profesie. Blogging-ul a inceput ca o nonprofesie. De ce sa devina ceva cu reguli, standarde si, eventual, aducator de bani? Poate sunt eu prea traditionalista, nu stiu ce sa zic.

Fundatia Soros lanseaza un proiect interesant. Se cheama “Blogul ca mijloc de advocacy” (platforma sa online fiind blong.eu) si e adresat ONG-urilor aflate oarecum la inceput de drum (cu buget anual sub 75000 euro) si interesate de campanii de advocacy. Practic, e o micuta scoala pentru ONG-uri interesate de tehnici de new media, in care Iulian Comanescu, Alex Bradut Ulmanu, Sorin Adam Matei, Doru Panaitescu si Iulian Trasa vor mentora reprezentanti din tot atatea ONG-uri.

Initiativa chiar laudabila… Si mi se pare cel putin nepotrivit ca Zoso s-a suparat si a catalogat-o in categoria “din initiativele ieftine ale internet-ului”. Detalii aici. E clar ca exista rivalitati intre sus-numitul si cativa din instructorii ce vor fi prezenti in proiect, insa exista si o nepotrivire fundamentale intre valorile promovate de Zoso si ceea ce incearca sa faca acest proiect.

Poate ca blogger Zoso e mai citit ca multi altii, insa din punctul meu de vedere exista mai multe categorii de bloguri, iar traficul nu e neaparat cel mai bun indicator al calitatii unui blog. Site-urile porno sunt cele mai vizitate, insa asta nu inseamna ca le-as da drept exemplu de “bune practici” intr-un curs despre Internet. Zoso e foarte citit, e adevarat. Scrie bine (eu personal il citesc chiar cu placere), dar isi atrage foarte mult trafic si din carcoteli ieftine. In plus, nu putine din insemnarile lui au fost fie rasiste, fie homofobe, fie misogine… si nu vad deci cum ar fi adus el input valoros unei initiative apartinand Fundatiei Soros – care promoveaza, asa cum bine stim, valori diametral opuse.

Asadar, mult succes lui blong Si sa vedem rezultate tari cat de curand! Chiar a venit vremea ca ONG-urile sa isi perie tehnicile de comunicare si mai ales de comunicare web 2.0.