Cristi Manafu se intreaba cum ar fi fost viata lui fara blog. Si lanseaza provocarea asta si catre altii. Emi Gal ofera un raspuns scurt si frumos. Eu am blog de peste doi ani… nici nu imi vine sa cred ca a trecut atat de multa vreme. Fara el as fi fost cu siguranta mai singura si vaduvita de foarte multe sanse de dezvoltare profesionala si de networking.
Ca sa recapitulez, a fost intai www.usintricacy.blogspot.com. Intai anonim. Inaugurat in momentul in care mi-am mutat viata, pentru o vreme, departe de iubit si de ai mei, in New York. Blogul a fost colacul meu de salvare. Si nu exagerez. A fost singura modalitate prin care am reusit sa mentin vie legatura cu vechii prieteni si sa simt ca nu ma pierd de tot in lumea usor alienanta care poate fi New York-ul. Mai ales pentru o pustoaica ce pleca pentru prima data de acasa. Am cunoscut oameni noi, chiar in State (imi vin in minte Vivi si Lola), care mi-au oferit alte ancore. Era un blog personal. Pe la jumatatea drumului am avut curajul sa imi dezvalui adevaratul nume. Povesteam despre minunile pe care le descopeream in noua mea viata (de la un sistem educational genial, pana la un concert underground in Brooklyn si terminand cu o expozitie de arta feminista). Imi varsam amarul si imi povesteam dorurile. Imi aratam iubirea fata de jumatatea lasata pe alte meleaguri si apoi fata de jumatatea nou gasita. Eram romantica. Continue reading ‘Melancolie de blogger’