V-am zis ca particip la o competitie de blogging pe teme europene. Am scris un nou articolas azi in competitie – al doilea ca numar dupa noua zile de la debutul concursului. Despre rezultatul recentului referendum din Elvetia si despre cum opinia populara ne-ar putea arata ca europenii sunt mai putin nationalisti decat am putea crede. Va invit sa il cititi si, desigur, sa il votati! 
De asemenea, sunt multe entry-uri faine in intreaga competitie, si recomand lectura de voie pe Thinkaboutit.eu.
Author Archive for Corina Murafa
Page 3 of 20
La invitatia lui Cristi Manafu am fost ieri la o micuta reuniune amicala de geeks autohtoni, ca una dintre putinele prezente feminine din sala, asa cum de altfel ma si asteptam. Locatia? La doi pasi de casa mea, anume la Club Colocvio. Motivul? O sesiune de feedback din partea blogger-ilor pentru organizatorii CERF (“cel mai important forum IT&C din Romania”), care anul acesta vor sa schimbe radical conceptul evenimentului.
Interesant este ca Expotek (ei insisi firma de organizat evenimente, in speta organizatorii CERF) au subcontractat Evensys (firma lui Manafu de organizat evenimente) pentru partea de evenimente interactive/ social media-related din CERF. Cam mult business cu evenimentele astea, nu-i asa? Insa o dovada ca asistam la segmentarea, specializarea si maturizarea pietei de organizare de evenimente de la noi (asa cum incepem sa asistam, de altfel, in multe alte domenii).
Desi se spune ca sfaturile bune nu sunt gratuite, tot ne-am adunat o mana de bloggeri la un suc si un piscot sa oferim un feedback constructiv organizatorilor CERF. Probabil cel mai complet rezumat cu privire la ideile coapte “on the spot” il puteti gasi la INConstantIN iar fotografiile cele mai reusite la Zoso. Dintre participantii mai mult sau mai putin cunoscuti pe care i-am reintalnit fac parte Dragos Dehelean, Mihnea Miculescu, Diana Maria, evident Manafu, Zoso, Ionut Oprea, si Sorin Tudor.
De ce am fost eu acolo din moment ce sunt, ca majoritatea fetelor, “technologically challenged”? Pentru ca Manafu propune o schimbare interesanta a CERF anul acesta, anume crearea unor evenimente (workshop-uri, conferinte, testing de produse) pentru trei arii distincte: work, play si eco. Multi dintre cei prezenti (mai cu seama Dragos Dehelean) au considerat ca aceasta impartire inseamna automat ca tot ce nu e eco si e prezent la CERF (in sectiunile work si play) e demodat si neinteresant, deci ca, pentru a scapa de acest neajuns, tehnologia verde ar trebui sa fie peste tot. Pe de alta parte, cred ca Manafu are dreptate – e fain sa existe o sectiune separata a celui mai important targ de ICT din Romania in care sa se discute despre tehnologie verde, tocmai pentru a se sublinia importanta acestui domeniu.
Ca idei personale, cred ca sectiunea de business 2 business a targului ar trebui sa cuprinda si o sectiune de business 2 government, in care producatorii de tehnologii sa isi poata prezenta produsele verzi reprezentantilor guvernului, obligati la randul lor de legislatia europeana si romaneasca sa faca achizitii publice “verzi”. Astfel, cred ca asa-numita “green procurement” poate sa constituie un subiect separat (si foarte interesant) de conferinta. Cititi mai multe detalii aici si aici.
In plus, ar fi fain de vazut cateva studii de caz legate de tehnologie si de responsabilitate sociala/ schimbare sociala… Imi vine in minte, pe plan national, initiativa Cosmote de sprijinire a Asociatiei Nationale a Surzilor din Romania, dar mai ales initiativele globale gigantice precum Mobiles in Malawi si Mobile Active – pe 21 februarie va avea loc in New York (poate va ajunge Alexandra, delegata de tineret de anul acesta la ONU) un eveniment dedicat in intregime acestui domeniu (Mobile Tech for Social Change). Puteti citi mai multe pe sectiunea dedicata antreprenoriatului social de pe Change.org unde Nate Whitemore a scris o insemnare plina de resurse despre asta. Sunt solutii tehnologice simple, reale si eficiente care schimba vietile oamenilor si sparg in tarile aflate in curs de dezvoltare cercul vicios al saraciei.
Asadar, sper sa ajung la CERF la evenimente originale, cutting edge (nu neaparat in materie de tehnologie, cat in materie de teme discutate) si interactive. Am incredere in Manafu ca va inspira asa ceva.
View my page on TH!NK ABOUT IT
Revin cu mai multe detalii despre Think About It. De regasit online cu tag-ul “Th!nk”. Timp de doua zile ne-am reunit la Bruxelles aproximativ 70 de jurnalisti si bloggeri din intreaga Uniune Europeana. M-a suprins faptul ca Europa a reusit, neintentionat, sa creeze o identitate europeana prin mobilitate. La un moment dat stateam la o masa cu 7 alti oameni, din 7 tari diferite, niciunul din ei nelocuind de fapt in tara de origine. Studii, slujbe, proiecte, lumea se misca. Si noi cu ea, banuiesc.
Despre ce este vorba in proiect? 3 bloggeri din fiecare tara membra UE, Centrul European de Jurnalism, Comisia Europeana, Parlamentul European. O noua comunitate de bloggeri si o competitie paneuropeana. Incepem pe 2 februarie, fiecare din tara lui, sa scriem despre Uniunea Europeana si ulterior despre alegerile pentru Parlamentul European din iunie. Scandalos sau nu, tematic sau nu, partinic sau nu. Scrieti baieti, numai scrieti!
Nu va plictisesc pe acest blog cu ce se mai intampla prin Uniune. Pentru asta voi inaugura in cateva zile un blog separat, in engleza.
Vroiam doar sa va semnalez cateva persoane/ proiecte interesante de care m-am izbit la Bruxelles:
- Jon Worth, editor web specialist in afaceri europene, consultant, blogger si totodata initiatorul unei campanii ateiste foarte originale din Marea Britanie (practic, sute de autobuze cu mesajul “There’s probably no God. Now stop worrying and enjoy your life”)
- Kosmopolito (alias Andreas Muellerleile) un blogger specialist in afaceri europene, care isi da doctoratul in politica externa a Romaniei!
- Clo Willaerts, probabil unul dintre cei mai cunoscuti specialisti europeni in blogging si social media
- Center for European Policy Studies – un think tank european extrem de profesionist si un loc de munca ideal
- Tocmai s-a lansat primul agregator de bloguri cu tematica europeana: http://www.bloggingportal.eu/
- Bruno van den Elshout, un fotograf, investment consultant si jurnalist olandez, care si-a luat un an de pauza de la viata si a calatorit cate doua saptamani in fiecare tara membra UE; rezultatul a fost US Europeans, un proiect foto foarte interesant pe care speram sa il adopte institutiile europene
Oricum ar fi, mult networking si un inceput de saptamana absolut incantator.
Asa cum va spuneam si mai demult, pasiunile mele legate de blogging si politica s-au materializat recent prin participarea la o competitie europeana de blogging, initiata de Parlamentul European si de Centrul European de Jurnalism cu ocazia alegerilor europene din 2009. Asadar, ma aflu acum la Bruxelles, alaturi de o multime de oameni interesanti din media europeana, Parlament, Comisie si EJC. Un mix extrem de interesant de personaje, de la online gurus la studenti si consultanti. Va tin la curent… acum tocmai incep prezentarile.
V-am batut de multe ori la cap cu antreprenoriatul social. Alaturi de Asociatia ORICUM si de Agentia de Monitorizare a Presei, am reusit sa organizez prima scoala de vara din Romania dedicata antreprenoriatului social. Asa cum ma plangeam si atunci, antreprenorii sociali din Romania pot fi numarati pe degetele de la o mana. In general, daca te uiti pe localizarea geografica a antreprenorilor sociali cuprinsi in programele Ashoka sau Schwab, vei vedea ca foarte putini sunt localizati in Europa. In ciuda faptului ca Uniunea Europeana pretinde ca vrea sa devina cea mai dezvoltata economie bazata pe cunoastere din lume.
Iata insa ca lucrurile se schimba incet-incet. Presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso considera ca inovatia sociala poate sa atenueze efectele crizei economice in Europa. Mai mult decat atat, la Forumul Economic de la Davos, care va avea loc la sfarsitul lunii, mai multi antreprenori sociali vor incerca sa promoveze acest concept in fata celor mai importanti oameni de afaceri si factori politici de decizie ai lumii.
Asa cum remarca insa reprezentantii Platformei Europene a ONG-urilor Sociale, in ciuda retoricii incurajante Comisia face foarte putin pentru a-si modifica initiativele astfel incat sa contribuie cu adevarat la implementarea conceptului. Din propriu experienta, actualele Programe Operationale Sectoriale ale Uniunii Europene (mult laudatele fonduri structurale) cuprind o lista extrem de restrictiva de activitati eligibile – ma refer mai cu seama la programul pentru dezvoltarea resurselor umane – incat ajungi sa crezi ca indrazneala si inovatia sunt pasari extincte in Europa.
Asadar, cu tot respectul, draga mea Europa, nu mai fii schizoida si ajusteaza-ti discursul la comportament… Macar de Anul Creativitatii si Inovatiei…
It seems that Americans (and people in general, I believe) are very sensitive when it comes symbols and quotes of all sort. Rhetoric drives a lot of what we do, after all. It also seems that most memorable American presidents had at least one phrase in their inaugural speech that become a global symbol of what America stands for. For instance, Kennedy uttered the world famous ”Ask not what your country can do for you, but what you can do for your country” in his inaugural speech, while Roosevelt cornered the equally famous “There is nothing to fear but fear itself”. I wonder what Obama’s historic catch-all phrase will be:
I have three candidates so far:
1. The world is changing and we are changing with it.
2. You will be remembered not but what you destroy, but by what you have built. (I have to pay royalties to somebody else for spotting this one)
3. In reaffirming the greatness of our nation, we understand that greatness is never a given. It must be earned.
Any more ideas?
Sunt curioasa cum au perceput romanii discursului de investitura al lui Obama. Sunt curioasa pentru ca mi se pare ca intreaga ceremonie de azi, de la felul in care s-au prezentat fostii presedinti americani, pana la felul in care Obama si-a rostit discursul contrasteaza frapant cu felul in care am fost educati si, inevitabil, cu felul in care am ajuns sa ne structuram comportamentele. Lejeritate si totusi gravitate aproape poetica, indrazneala in a articula opinii greu de inghitit si totusi curajul de a promite o rezolvare. Caldura, curaj, logica si o atentie pentru detaliu cum rar mi-a fost dat sa vad. Triumfalism, mandrie si in general credinta furibunda ca orice este posibil. In scolile din Romania nu ne-a invatat nimeni ca cele mai importante sunt valorile si credinta, loialitatea si umanitatea. Ca daca vrem, putem. Am fost invatati sa fim seriosi si crispati, sa redam fidel comentariul, sa nu avem opinii personale prea puternice si in general sa nu jucam la mize mari.
Nu stiu exact de ce am facut legatura intre tot ceea ce inseamna America, reflectata pentru mine azi in discursului lui Barack Obama, si educatie. Si de ce am sesizat imediat o prapastie intre spiritul american si ceea ce percep eu a fi romanismul traditional.
Mi-au ramas in minte insa cateva fraze si franturi pe care nu cred ca un roman le va rosti vreodata in public:
I stand here today humbled by the task before us, grateful for the trust you have bestowed, mindful of the sacrifices borne by our ancestors.
Today I say to you that the challenges we face are real. They are serious and they are many. They will not be met easily or in a short span of time. But know this, America: They will be met.
In reaffirming the greatness of our nation, we understand that greatness is never a given. It must be earned.
[...] the risk-takers, the doers, the makers of things [...]
Starting today, we must pick ourselves up, dust ourselves off, and begin again the work of remaking America.
[...] we know that our patchwork heritage is a strength, not a weakness. We are a nation of Christians and Muslims, Jews and Hindus — and nonbelievers. We are shaped by every language and culture, drawn from every end of this Earth.
For as much as government can do and must do, it is ultimately the faith and determination of the American people upon which this nation relies.
But those values upon which our success depends — hard work and honesty, courage and fair play, tolerance and curiosity, loyalty and patriotism — these things are old. These things are true.
[...] the price and the promise of citizenship [...]
Si iata-l aici pe tanarul de 27 de ani, Jon Favreau, care a scris ceea ce ati vazut mai sus. Via Madalina Ionescu.
PS: Se poate sa fiu usor subiectiva in tot ceea ce scriu despre Obama, pentru ca tocmai citesc “Dreams from my Father” si sunt marcata de fiecare secventa fantastica traita de, deocamdata copilul, Obama.
Cumva, m-am temut intotdeauna de partizanat. Nu mi-e frica sa imi exprim opiniile, dar frazele pe care le construiesc suna in general ceva de genul “intr-adevar se pare ca, dar pe de alta parte”. In liceu stiu sigur ca mi se tragea de la mult tocitele argumentative essay pe care le roteam an de an la olimpiadele de limba engleza. In facultate mi s-a tras de la un orgoliu inoculat de ideea ca noi facem stiinta si ca suntem obiectivi; ca nu suntem analisti politici urechisti, ci ca suntem cercetatori in domeniul stiintelor sociale.
Incerc sa analizez politicul, chiar la nivelul intelegerii de zi cu zi si fara cea mai mica intentie de a scrijeli vreo analiza cat de cat educata, din aceiasi perspectiva. M-am abtinut sistematic de la a scrie despre conflictul din Gaza. Si totusi ar fi nedrept sa evit discutia. Am semnat insa petitia Avaaz care implora armata israeliana sa inceteze atacurile. Si e cazul sa discut public despre asta.
In Gaza au murit, in numai doua saptamani, peste 1300 de palestinieni, majoritatea civili, dintre care peste 300 de copii. Au murit in acelasi timp si 13 israelieni. Nu vorbim de un razboi clasic, nu vorbim de un razboi unde combatantii poarta insemne si unde se aplica legile razboiului. Vorbim de Hamas, de o grupare armata nelegitima in raport cu statul de drept, ba chiar – ar zice unii – de o grupare care foloseste tactici si tehnici teroriste. Da, e adevarat ca civilii au fost folositi drept scuturi, ca s-a tras cu rachete din scoli si din blocuri de locuinte. E adevarat.
Dar 1300 versus 13? Atacarea unei scoli ONU in plina zi, cand copiii erau la cursuri? Atacarea sediului agentiei ONU si distrugerea, prin arme cu fosfor alb, a proviziilor umanitare din respectiva cladire?
Din pacate, oricat as incerca sa revad tratatele de drept international si sa recitesc istoria, nu pot sa nu ma gandesc la scorul cumplit de 1300 la 13… Pur si simplu nu pot.
PS: Fotografiile le-am primit pe mail, de la Alex Balas, un prieten roman doctorand in SUA, specialist in Conflict Resolution. Nu le stiu autorii.