Am discutat in doua contexte recente avantajele si dezavantajele continuarii afacerilor de familie. De obicei, tinerii care se gasesc in postura de a continua afacerile de familie au pornit in viata de pe pozitii mai avansate decat majoritatea colegilor lor de generatie. Masini mai bune, capital social mai amplu, scoli mai prestigioase.
Unii dintre ei, vizibil razvratiti impotriva parintilor, decid sa isi ia viata in propriile maini si sa isi incerce norocul in domenii diferite sau uneori, in mod ironic, identice cu cele in care familia si-a construit averea. Altii penduleaza multa vreme, nehotarati daca e moral sa preia senin ceea ce le-a fost oferit “de-a gata” ori daca nu cumva se dovedesc a fi lasi si comozi preluand afacerea lui daddy (sau mommy, dar mai rar acest din urma caz). Cei care apartin celei de-a treia categorii sunt, dimpotriva, cei care, pragmatic si calculat, iau viata asa cum e. S-au nascut sub o stea mai norocoasa decat altii, e randul lor sa dea inapoi, sa isi plateasca datoria fata de familie, sa duca mai departe numele, faima si averea prin eforturi sistematice si sustinute.
E greu de dat verdicte care e pozitia mai buna. Pana de curand as fi fost in favoarea “auto-pedepsirii”, a luarii vietii de la zero si a urcarii pe scara sociala si financiara exclusiv prin merite proprii. Prin prisma unor intalniri pe care le-am avut recent am inteles insa ce inseamna datoria si pragmatismul. Am inteles ce inseamna acceptarea pozitiei pe care te nasti si fructificarea ei. Ceea ce nu inseamna, fireste, ca lumea nu poate sa conteste justetea lumii in care traim.
Deci da – brainwashingul masonic isi face efectul
)
In curand ajungi la d-astea: “Universal Healthcare? Unii oamenii sunt mai norocosi decat altii”
)))
avantajele si dezavantajele sunt cam la fel de multe. cel putin in cazul meu. sa-ti fac o lista?!
Eu nu prea am inteles pozitia ta in ceea ce ai scris. Dar ma amuza ca Ion s-a simtit vizat de sintagma “fata lui tata”. Sau, ma rog, pe-acolo.
)))
pozitia mea e ca baietii/ fetele de bani gata care se folosesc de pozitia sociala si financiara privilegiata din care au pornit in viata pentru a duce mai departe afacerea familiei, dar fac asta cu simt de responsabilitate si decenta, nu trebuie acuzati. ba chiar trebuie incurajati. ba chiar ca uneori este bine sa onorezi datoriile de familie si sa creezi astfel prosperitate pentru tine, si mai bine este ca apoi sa ai gandirea pragmatica si generozitatea sa fii responsabil si fata de societate si semenii tai. insa, daca privesti totul din avion, situatia nu e dreapta (justice as fairness – teoria lui rawls daca mai tii minte din scoala).
ba – daca discutam despre binele comun adica in termeni utilitaristi, cel mai bine ar fi ca acel post de manager sa poata fi ocupat de catre persoana cea mai capabila, care cel mai probabil nu este tocmai progenitura fostului patron, caci lumea e mare.
mie toata chestia imi suna ca un fel de monarhie versus republica issue – adica tronul e mostenit sau castigat prin voturi? si daca e sa ne luam dupa ce s-a mai intamplat prin istorie, exista monarhi excelenti si monarhi tampiti – la fel si presedinti sau prim ministri. morala este insa alta – in baza a ce principiu au ajuns monarhii sau presedintii acolo si 2. in caz ca avem de-a face cu un tiran ce putem face sa-l dam jos? astazi traim intr-o lume care se lauda cu free market economy, cu egalitatea de sanse si drepturi, cu pluralismul puterii (inclusiv in cadrul actionarilor unei companii, actiuni impartite intre mai multi indivizi care se supravegheaza reciproc) – deci mostenirea manageriatului este o chestie nedreapta pt ca fura sansa altor oameni capabili sa conduca si afacerea respectiva devine totalitarista in sensul in care ala conduce tot showul si nimeni nu poate sa-l dea vreodata afara.
dar din cate inteleg eu din pozitia ta usor ambigua, tipica dealtfel educatiei pe care am primit-o cu totii la fsp, tu realizezi ca in genere e dubios sa perpetuam descendenta manageriala, dar in acelasi timp ai cunoscut si cazuri unde era ok. so what? tot nu e drept.
“Mostenirea manageriatului este o chestie nedreapta pt ca fura sansa altor oameni capabili sa conduca si afacerea respectiva devine totalitarista in sensul in care ala conduce tot showul si nimeni nu poate sa-l dea vreodata afara.” —> 1. Daca n-ai incredere in La Familia, atunci in cine? A lasa afacerea pe mainile unora care-s sange din sangele tau e o optiune atractiva pentru ca implica partea emotionala; e vorba despre oameni care au trait in preajma ta si care au vazut ce mult conteaza treaba respectiva pentru tine. Cred ca asta cantareste mult 2. Ar fi trebuit Iisus sa-i zica lui Dumnezeu:”Si ce daca-s Fiul Tau? Eu vreau ca Alesul sa fie numit prin vot liber”
)) 3. Cred ca este un schimb de idei care conteaza doar in contextul schimburilor de idei. In realitate, nu cred ca intereseaza pe multa lume o asemenea selectie. Pe mine sigur nu.
@ andreea,
punctul 1. in mod cert nu-mi cunosti rudele indeajuns de bine
))
punctul 2. poate ca Iisus isi dorea o cu totul alta cariera – mai ales daca ne amintim de episodul din gradina ghetsimani, dar God a ales pentru el care sa-i fie menirea si l-a fortat sa o urmeze, asa cum foarte multi parinti le nenorocesc copiilor viata presandu-i ’sa aleaga’ o cariera anume. evident, cu atat mai mult cand e vorba de afacerea din familie!
punctul 3. ce sa zic? eu zic ca e un subiect relevant in ideea balcanismului nostru cel de toate zilele.
@clara – nu exista democratie intr-o companie iar o companie nu e un bun public ci cat se poate de privat.
@corina – mie nu mi s-ar parea corect invers, ca un strain sa mosteneasca compania.
aici depinde si cat de imporanta pe care o joaca familia in viata fiecaruia.
evident, daca fi-miu ar fi un incapabil, nu i-as lasa compania pe mana, dar in mod cert m-as stradui sa-i gasesc pozitia unde ar da el randament maxim, daca nu si-ar gasi loc in alta parte.
interesanta discutia despre proprietate. daca pentru existenta proprietatii pot gasi un argument (tind sa merg pe locke la faza asta care zice ca un ceva din natura devine al tau cand investesti munca in el iar munca e sursa legitimitatii proprietatii private), cu niciun chip nu pot justifica ideea de mostenire. repet, vorbesc aici la nivel conceptual. nu vad de ce unii se nasc cu drept de intabulare si altii nu.
@corina ca asa-i viata.
Pentru ca asa e viata si pentru ca nu traim intr-o lume socialista (sau tara socialista) in care toti sa ne nastem cu aceleasi drepturi si sa fim egali. Nu avem aceleasi drepturi. Ala care se naste cu drept de mostenire o face pentru ca parintii lui au muncit (de dragul conversatiei sa consideram ca toti au muncit) si au facut adunat mai mult decat parintii celui care se naste fara drept de proprietate. In consecinta, copilul parintilor care au devenit proprietari va avea o mostenire inca din faza de conceptie pe cand cel al parintilor fara proprietate nu va avea aceasta motenire (poate va avea altele).
Mi se pare normal sa nu poti justifica ideea. Nu ai fost mostenitpoare de proprietate si inca nici nu ti-ai cladit o proprietate pe care sa trebuiasca sa o imparti la un moment dat.
Nu zic ca este ok dar asta este situatia. Aici exista cazuri si cazuri de familii diferite si de mosteniri diferite. Oricum ar fi eu nu cred ca este usor sa cari o asemenea mostenire. Poate nu o vrei dar nu stii cum s-o refuzi. Si nu in ultimul rand, avantajul pe care il vezi ca acesti tineri se gasesc de la varste fragede in pozitii in care media de varsta este mult mai crescuta eu il vad ca un dezavantaj.
And here I rest my case.
*nota: Cand zic de parintii cu proprietate (in cazul acesta firma, companie etc.) in nici un caz nu ii consideri superiori celor fara proprietate. Exista multe meserii in care poti excela fara a deveni patronul unei firme de n angajati.