Monthly Archive for April, 2009

Pe merit sau pe spatele lui tata?

Published on April 29, 2009 in Miscellaneous. 12 Comments Tags: , , , .

Am discutat in doua contexte recente avantajele si dezavantajele continuarii afacerilor de familie. De obicei, tinerii care se gasesc in postura de a continua afacerile de familie au pornit in viata de pe pozitii mai avansate decat majoritatea colegilor lor de generatie. Masini mai bune, capital social mai amplu, scoli mai prestigioase.

Unii dintre ei, vizibil razvratiti impotriva parintilor, decid sa isi ia viata in propriile maini si sa isi incerce norocul in domenii diferite sau uneori, in mod ironic, identice cu cele in care familia si-a construit averea. Altii penduleaza multa vreme, nehotarati daca e moral sa preia senin ceea ce le-a fost oferit “de-a gata” ori daca nu cumva se dovedesc a fi lasi si comozi preluand afacerea lui daddy (sau mommy, dar mai rar acest din urma caz). Cei care apartin celei de-a treia categorii sunt, dimpotriva, cei care, pragmatic si calculat, iau viata asa cum e. S-au nascut sub o stea mai norocoasa decat altii, e randul lor sa dea inapoi, sa isi plateasca datoria fata de familie, sa duca mai departe numele, faima si averea prin eforturi sistematice si sustinute.

E greu de dat verdicte care e pozitia mai buna. Pana de curand as fi fost in favoarea “auto-pedepsirii”, a luarii vietii de la zero si a urcarii pe scara sociala si financiara exclusiv prin merite proprii. Prin prisma unor intalniri pe care le-am avut recent am inteles insa ce inseamna datoria si pragmatismul. Am inteles ce inseamna acceptarea pozitiei pe care te nasti si fructificarea ei. Ceea ce nu inseamna, fireste, ca lumea nu poate sa conteste justetea lumii in care traim.

Aspen Young Leaders la Susai

Published on April 22, 2009 in Miscellaneous. 6 Comments

aspen logoCum este sa discuti, dupa ani de pauza, marile idei politice ale omenirii? Intr-o companie exclusivista (si totusi pe deplin transparenta) mi-am petrecut ziua in spatele usilor inchise discutand ce inseamna o societate buna. In compania lui Platon, Aristotel, Rousseau, Locke, Hobbes, Rawls, Marx, Engels si Friedman. Toti in aceiasi zi, toti perfecti legati unul de celalalt.

Se poate sa traiesti astfel de exercitii intelectuale in Young Leaders Programme al Institutului Aspen din Romania. Fiind un program adresat tinerilor lideri din regiune, am privilegiul sa ma numar si eu printre participantii din acest an, fiind – poate cu noroc, poate cu mandrie, poate cu deplina constiinta a faptului ca mai am multe de invatat – cea mai tanara participanta. Printr-o serie de retreat-uri strategice in compania unor moderatori remarcabili, incerc – alaturi de cei 19 colegi ai mei (carora se cuvine sa le dedic un intreg post) – sa produc idei si proiecte care vor contribui, intr-un fel sau altul, la dezvoltarea societatilor din care facem parte si la dezvoltarea noastra individuala ca lideri.

Am inceput aventura noastra zilele acestea, la Susai, unde discutam, timp de 6 zile, texte fundamentale ale gandirii politice, religioase si sociale a lumii. E un efort intelectual de care aveam nevoie, pe care nu il mai facusem de mult, si care imi arata lucruri noi despre mine si cu siguranta despre lumea asa cum e ea si asa cum ar trebui sa fie.

Revin cu noi ganduri dupa ce reusesc sa digerez cum se cuvine momentele geniale prin care trec.

Ai nostri tineri la Paris invata. Sau starea de acasa.

Published on April 19, 2009 in Miscellaneous. 2 Comments Tags: , , , , .

Hristos a Inviat! Ca in fiecare an de Pasti – ca de altfel si de Craciun si vacanta de vara – Bucurestiul se populeaza cu ceeea imi pare sa fii devenit o categorie sociala aparte. Unii dintre cei mai dragi prieteni ai mei fac parte din ea si berile noastre impreuna, cu fiecare din respectivele ocazii, imi intaresc convingerea ca putem vorbi de un fenomen social. Este vorba despre tinerii romani care invata in strainatate. Mai intai un Erasmus, apoi un masterat, apoi un internship, poate chiar un job. Belgia, Franta, Marea Britanie, sau chiar mai departe de-atat.

Precum pasarile calatoare, ei se intorc acasa de Sarbatori sau in vacante mai extinse. Isi vad parintii si apoi deruleaza ritualul revederii cu prietenii. Miercuri gasca din liceu, joi fetele, vineri gasca din facultate, si asa mai departe. Unii din ei – si printre ei ma numar si eu – sunt in Romania de ceva vreme. Dar nu cu sentimentul permanentei, pentru ca niste noi studii sau un nou job la Bruxelles ori stagiu de voluntariat in Uganda apar mereu la orizont.

Realitatea e ca se naste o generatie de tineri romani cu nisip miscator in picioare. O generatie care nu mai asteapta terminarea facultatii pentru a-si intemeia o familie si a-si lua un job sigur, numai bun sa tina o jumatate de viata sau mai bine de-atat.

Ce e pentru ei/ noi starea de acasa e greu de zis. Se simt fara indoiala “acasa” in toate terasele liceului pe care le re-frecventeaza cu constiinciozitate vara de vara. Si desigur, se simt “acasa” cu familia, care fie ii asteapta an de an cu bratele deschise, fie an de an le asteapta noile decizii de plecare. Si totusi, 10 luni pe an viata lor nu sunt petrecute in acest “acasa”. E greu sa vopsesti oua rosii departe de “acasa” – desi poate fi cel putin amuzant. Credeti-ma pe cuvant.

Poate toate astea se vor opri cand acesti tineri vor creste mari, si viata ii va impinge de la spate sa se aseze cuminti la casele lor. In Romania sau aiurea. Sau poate avem intr-adevar de-a face cu o noua generatie de romani pentru care starea de acasa nu mai e ce era odinioara, ci e o combinatie fluida de plecari si ramaneri, de mobilitati si provocari insiruite. Time (and sociology) will tell!

Noutati de mult asteptate

Published on April 15, 2009 in Miscellaneous. 2 Comments Tags: , , .

Unele bune, altele rele.

Sa incep cu partea buna – si rea totodata caci din pricina noutatii ei nu am mai scris pe blog o vreme. Este vorba despre noul meu job, in cadrul unei organizatii unde o data ce simti gustul nu te lasi cu una cu doua. Vorba dnei ambasador Simona Miculescu, ONU e boala grea. Stiti cu totii cochetarile mele cu organizatia din perspectiva proiectului Delegat de Tineret la Natiunile Unite. Ei bine, acum sunt UN staff cu acte in regula, lucrand in Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare din Romania, in sectiunea de Energie si Mediu. Foarte multe lucruri noi la birou, coplesitor de multe uneori insa toate sunt, in mod evident, un prilej de invatare. Lucrul intr-o organizatie internationala este o provocare ora de ora, dar un mod fantastic de a invata lucruri despre lume si despre tine.

Continuand cu partea rea, in timp ce ma intorceam de la Timisoara si de la un eveniment ORICUM la Cluj (Future Shorts), am avut un accident de masina grav. Din cauza unei depasiri imprudente la o viteza foarte mare, masina in care mergeam a iesit in afara drumului national si s-a rasturnat de cateva ori in aer. Eram 5 pasageri si ne-am pierdut cunostinta cu totii, insa Dumnezeu ne-a ocrotit (si nu mi-e frica sa spun asta) si ne-a ferit de ceea ce toti martorii, vazand masina, au considerat moarte sigura. Am stat o saptamana acasa, cu foarte multe vanatai foarte dureroase si cu traumele unei lovituri la cap, dar mai ales cu traumele psihologice ale accidentului in sine. Nu mi-am revenit inca de tot si mai trebuie sa fac unele investigatii, insa ma simt din ce in ce mai bine si am reinceput sa intru intr-un ritm de lucru normal (putin prea rapid pentru starea mea actuala, dar incerc sa am grija de mine si sa fac fata cat pot de bine). Va multumesc mult tuturor celor care m-ati inteles si ati fost alaturi, in special lui Andrei (jumatatea mea ceva mai buna, cum se zice) care a trecut prin aceiasi experienta.

Asadar, welcome back blogging and welcome back life!