Monthly Archive for February, 2009

Gandeste cu capul tau! One World Romania 2009

Published on February 27, 2009 in Miscellaneous. 3 Comments

one world

 Am participat ieri, la Centrul Ceh, la conferinta de lansare a unui proiect foarte drag mie. Este vorba despre Festivalul de Film One World, aflat la cea de-a doua editie. Cel mai mare festival de film documentar dedicat drepturilor omului vine din nou in Romania, in perioada 18 – 23 martie, cu multe filme foarte noi, cu dezbateri cu invitati si regizori si in general cu ambitia de a-i face pe bucuresteni “sa gandeasca cu capul lor”.

Alexandru Solomon a prezentat cele 5 sectiuni tematice ale festivalului:

1. “Dupa 20 de ani” – o explorare a cum am evoluat noi romanii la 20 de ani dupa cel mai important eveniment din istoria noastra recenta

2. “Filmul ca tratament” – o privire asupra sistemului medical sau a relatiilor dintre boala si film

3. “Prezentul la control”

4. “Trecutul imperfect” – mostenirea noastra a tuturor europenilor de dinainte de anii caderii Cortinei de Fier

5. “La frontiere” – despre granite reale sau imaginare, despre migratie si depasirea barierelor

Fiecare sectiune va cuprinde filme tematice si, cel mai important, vor exista o serie de proiecte speciale, dintre care “Birmania la zi(d)”, in care pentru prima data va veni in Romania un disident al regimului din Birmania, intamplator si calugar budist si desigur “Cluburile de Film One World”.

Asa cum stiti, Asociatia ORICUM a creat acest proiect, in parteneriat cu Centrul Ceh si cu sprijinul People in Need din Republica Ceha, din nevoia de a crea in liceele din Romania spatii educationale non-formale in care sa folosim medii audiovizuale si sa invatam despre cele mai importante probleme ale lumii contemporane, despre care arareori ni se vorbeste in manuale. Gasiti mai multe detalii despre proiect aici, insa mergeti pe mana mea si aveti incredere ca e o initiativa tare faina!

Ne vedem la festival!

Alegerile europarlamentare fac primele valuri

Published on February 24, 2009 in Miscellaneous. 1 Comment Tags: , , , , , , , , , , , , , .

comisia

 Am fost azi la masa rotunda organizata de Reprezentanta Comisiei Europene in Romania, cu tema alegerilor pentru Parlamentul European. Voi scrie ceva mai mult despre asta pe Thinkaboutit.eu, profilul meu (si toate insemnarile trecute) putand fi citite si votate aici.

Invitatii la dezbatere – jurnalisti specializati pe teme europene precum Gabi Giurgiu si Marius Tita, consilieri politici ai ambasadelor statelor central-europene la Bucuresti, membri ai societatii civile (Asociatia Pro Democratia, Thinkopolis, Romani Criss, Societatea Academica Romana) dar mai ales europarlamentari (Adina Valean), viitori candidati la alegeri (Andreea Vass) si consilieri ai partidelor politice (Ramona Ionita) – au emis opinii avizate cu privire la diferite metode prin care se poate creste participarea romanilor la alegerile europene din iunie. Ca Bruxelles-ul e prea departe, ca romanii nu pricep cum ii afecteaza direct politicile europene si deciziile luate de europarlamentari, ca romanii sprijina orbeste constructia europeana desi habar nu au cu ce se mananca, ca romanii digera numai tabloide si ca nu vor sa discute politica europeana, ca asa-numita comunicare europeana e un Sfant Graal care nu se lasa descoperit (in esenta toate campaniile de comunicare europeana fiind prost gandite), ca europarlamentarii sunt niste profesionisti deasupra mizeriei politice autohtone, si alte astfel de teme.

Mi-au placut cu precadere urmatoarele idei:

1. Concluzia trista a lui Sorin Ionita de la Societatea Academica Romana ca “nu exista ca cineva sa nu doarma noaptea aici sau la Bruxelles ca vin putini oameni la vot”. In fapt, ca exista un procent mic de romani europenizati, egal cu procentul celor care merg la vot pentru alegeri europarlamentare, iar ca restul au ramas intr-o epoca primitiva a democratiei. Si ca si factorii decizionali s-au resemnat si “lucreaza” numai cu procentul ala amarat de 15% din romani interesati de astfel de chestiuni.

2. Raspunsul Anei Maria Mosneagu de la APD care a respins ideea sustinuta de europarlamentara liberala Adina Valean si de Ramona Ionita (consiliera politica a PSD-ului) ca pe cetatenii romani “ii doare la basca” (expresie pe care tot de la APD am invatat-o) de problematica europeana, mergand pe argumentul ca niciodata nu s-a aratat cetatenilor romani exact aplicabilitatea practica a Parlamentului European. Ca uite, domle, din pricina mamutului de la Bruxelles tu platesti mai putin la roaming, ca tot din pricina lui beneficiezi de tratament medical decontabil de sistemul national de asigurari de sanatate in alt stat european si tot asa.

3. Interventia Andreei Vass – care si-a anuntat candidatura la alegeri, urmand fireste sa fie validata de PDL in urmatoarele saptamani. In general, pasiunea politica a dumneaei mi-a lasat o impresie buna, numai ca prioritatile de mandat pe care le-a enuntat mi se par putin nepotrivite – anume sprijinirea guvernului pentru intrarea in zona Euro (vise frumoase, parerea mea, avand in vedere criza economica in care Romania se afunda cu totul), sprijinirea autoritatilor locale pentru accesarea de fonduri europene (nu vad cum ar avea un europarlamentar legitimitatea sa faca asta) si securitatea energetica (aici da, se poate lucra la nivel de Parlament European).

Cel mai important insa, participarea la masa rotunda de azi mi-a starnit niste ganduri legate de cum putem comunica mai bine alegerile europarlamentare in blogosfera romaneasca A level, in mod normal nu foarte preocupata de politica. Voi vorbi cat de curand despre un mic proiectel cu unicul si inegalabilul Manafu :)

Bilantul Responsabilitatii Sociale

Published on February 22, 2009 in Miscellaneous. 8 Comments Tags: , , , , , , .

Rusinata ca iarasi ajung sa fac lucrurile importante in ultimul ceas, raspund si eu intrebarilor Bilantului Responsabilitatii Sociale, la invitatia lui Dragos Dehelean.

1. Care sunt primele 3 companii din Romania pe care le apreciezi cel mai mult pentru implicarea in societate si de ce?

Apreciez ceea ce fac cei de la Coca Cola HBC, anume investitia relativ coerenta in programe de mediu si mi-ar placea sa vad implicarea lor si in initiative ale altor ONG-uri in afara de Mai Mult Verde si Salvati Delta (nu ca nu salut intru totul sprijinul pe care il ofera acestora). In al doilea rand, mi-a placut politica in domeniul dezvoltarii durabile al celor de la Abn Amro (in prezent RBS), pentru ca sunt singurii care au sprijinit antreprenoriatul social prin implicarea lor alaturi de Nesst si totodata au reusit sa faca educatie pentru dezvoltare durabila atat in ograda proprie, cat si in scoli. Sper doar ca, avand in vedere contextul economic actual in care se gaseste RBS, sa continue macar la fel. Iarasi, apreciez ceea ce fac cei de la BRD Groupe Societe Generale, pentru ca investesc in educatie si antreprenoriat (proiectul Youth Bank fiind un exemplu in acest sens)

2. In ce masura marile companii din Romania au raspuns in 2008 asteptarilor tale in privinta implicarii in societate?

Intr-o masura destul de mica. Nu am mentionat la punctul anterior pe nici unul din gigantii telecom, intrucat – desi dispun de unele dintre cele mai mari bugete de CSR – initiativele lor in domeniu sunt cel putin limitate, umbrite de marketing pompos si deranjant de galagios, si cu siguranta lipsite de gandire strategica si de preocupare reala pentru clienti si pentru educarea acestora. Totusi, salut implicarea companiilor in tot ceea ce inseamna “proiecte verzi”, mai cu seama prin implicarea angajatilor si prin initiative de tip green office (cum au, de exemplu, cei de la Cosmote). Pe de alta parte, constat cu mahnire ca sunt putine companii romanesti implicate in proiecte educationale – as fi mentionat Rompetrol la punctul trecut, din cauza Fundatiei Dinu Patriciu, dar sa nu confundam mecenatul liderilor cu responsabilitatea unei companii. De asemenea, sunt numeroase alte zone care scapa printre crapaturi, ca sa zic asa, drepturile omului fiind primul la care ma gandesc.

3. Ce asteptari ai de la companiile din Romania, in privinta responsabilitatii sociale, in 2009?

In primul rand, ma astept sa mai sustina cauze sociale :) Serios vorbind acum, am auzit zvonuri sinistre in care companii gigantice (nu dau nume, sper sa nu se adevereasca) au decis sa taie complet bugetele de CSR, ceea ce mi se pare cel putin rusinos. Trecand peste asta, mi-as dori mai multe proiecte in parteneriat cu actorii societatii civile, si chiar cu autoritatile. Mi-as dori de asemenea, ca CSR-ul sa nu fie confundat cu marketing-ul si PR-ul, iar in cazul in care compania decide totusi sa mai investeasca bani si in activitati ce nu tin de “core business”, atunci sa o faca in CSR si nu in marketing – aducand in Romania, de exemplu, cele mai cele vedete muzicale… Intelegeti voi… Si as vrea mai multe proiecte in care sa fie implicati in mod direct angajatii respectivelor companii, inclusiv prin materializarea ideilor/ initiativelor lor in domeniul CSR.

4. Cum crezi ca le-ai putea stimula, tu personal, pe companii, si in special pe cele de la care cumperi, sa fie mai responsabile in 2009?

E greu sa vorbim de acte personale care sa determine efecte la nivelul unei companii. Insa intr-adevar tind sa prefer produse ale companiilor responsabile social – oricat de fatarnic ar suna, imi beau cafeaua de la Starbucks si pentru ca aceasta companie este implicata (desigur, mult mai putin decat ar putea) in initiative de fair trade. Si desigur, voi scrie pe blog de fiecare data cand constat implicarea pozitiva a unei companii in initiative de CSR. Mai mult decat atat, voi unelti in continuare alaturi de Razvan Crisan la materializarea a cat mai multor initiative ORICUM care sa atraga, in mod evident, companii interesate de investitii in domeniul educatiei si industriilor creative. In plus, in noua mea provocare profesionala pe care am acceptat-o recent (si pe care o voi dezvalui cat de curand), sper sa reusesc sa determin si implicarea companiilor in proiecte ce tin de schimbari climatice, eficienta energetica, dezvoltare durabila si economie verde in general.

Despre migratie, nationalism si Europa – pe Th!nk

Published on February 9, 2009 in Miscellaneous. 0 Comments Tags: , , , , , , , .

V-am zis ca particip la o competitie de blogging pe teme europene. Am scris un nou articolas azi in competitie – al doilea ca numar dupa noua zile de la debutul concursului. Despre rezultatul recentului referendum din Elvetia si despre cum opinia populara ne-ar putea arata ca europenii sunt mai putin nationalisti decat am putea crede. Va invit sa il cititi si, desigur, sa il votati! :) De asemenea, sunt multe entry-uri faine in intreaga competitie, si recomand lectura de voie pe Thinkaboutit.eu.

Romania dincolo de metropole

Published on February 9, 2009 in Miscellaneous. 8 Comments Tags: , , , , , .

Am avut blogul picat cateva zile (deh, mutare de server si varii dificultati tehnologice). Si nici faptul ca am muncit uneori 16 ore pe zi saptamana trecuta nu prea m-a indemnat la scris. Insa in weekend am zis ca este cazul sa imi limpezesc un pic apele mintii, asa ca mi-am luat de manuta una bucata significant other si am purces la drum catre o mica localitate dunareana, de unde sus-numitul significant other provine. V-as spune cat de frumos este sa joci baschet in curtea scolii dupa ce nu ai mai facut asta din vreme liceului, cat de linistitor este sa iti rapesti o ora din viata sa stai pe mal de Dunare in miez de primavara timpurie, sa taci si sa privesti apele, v-as spune multe. Dar simtul meu de responsabilitate publica nu ma lasa sa fac toate astea, caci as vrea mai degraba sa impartasesc altceva cu voi.

Nu dau numele orasului. Nu conteaza. Ca el sunt sute de alte orase in Romania noastra. 20 – 30 de mii de locuitori. Nu mai mult. Daca stai in inima Bucurestiului, Constantei, Timisoarei sau altor metropole nu ai acces la Romania profunda, la cealalta Romanie, mai mare si care face roata sa se invarta de fapt. In corporatii, ONG-uri sau administratii centrale, am inceput sa gandim centralizat si niciodata nu vom putea intelege de fapt cum sa producem schimbarea daca nu invatam sa cunoastem Romania. Aceasta este deci miza.

Care sunt faptele acum… Orasul are asadar 25.000 de locuitori. Teoretic, este declarat municipiu. Exista patru licee in localitate. La varsta de 18 ani, 70% din populatia proaspat absolventa migreaza la oras. In general la Bucuresti. La facultate – pentru ca este de neconceput la 20 de ani dupa caderea comunismului sa nu fii om cu facultate. Sau la munca, dar mai rar. Fireste ca nicicand nu se vor mai intoarce, decat rar in weekend-uri si de sarbatori. Restul de 30% sunt tineri care pleaca in Spania/ Italia. Cei mai saraci, la munca. Cei mai putini saraci, sa faca un ban. In alte feluri, desigur. Demografic vorbind, orasul devine o fantoma.

Economic, exista o afacere (fosta de stat, acum privatizata) care merge bine. E mare. Industriala. Sunt putine orasele, din cele care aminteam la inceput, care se bucura de privilegiul asta. Cu toate acestea, nici aceasta mare afacere nu poate absorbi prea mult din populatia orasului. In rest, sunt doua fabrici de confectii. Pline ochi de muncitoare necalificate. Exista si buticuri, majoritatea in paragina. In curand vor falimenta toate, pentru ca se deschide un Penny Market. Si evident, exista institutiile statului: o primarie, o prefectura, o una-alta care automat dau de lucru; dar nu produc bani. In rest, nu exista nimic. Asadar, un oras monoindustrial care merge incet dar sigur catre faliment.

Cultural, in oras exista un teatru, un cinematograf, un muzeu si o gradina de vara.  Si o alee pentru promenada. Total intamplator, bunica mea s-a nascut si a trait vreme de 20 de ani in acelasi oras. Pe vremea ei, functionau toate patru, cu succes, cu trupe de teatru de la National si Bulandra care sustineau spectacole, cu seri cu dichis. Astazi, toate sunt inchise. Teatrul e renovat, dar abandonat. Desigur, ai putea avea optiunea unei mese in oras. Ai de ales intre o pizzerie si restaurantul unui hotel.

Vorbind insa de restaurantul hotelului, ajung la partea cea mai dureroasa a insemnarii mele. Orasul este capturat de o increngatura compacta alcatuita din oameni de afaceri si politicieni. Doi in unu, insa. Presedintele Consiliului Judetean este cel mai mare “patron” din localitate (inclusiv al hotelului cu pricina), si toti ceilalti amici de-ai lui (din acelasi partid sau din partide rivale) sunt de asemenea “patroni” locali. Pe strada principala a localitatii defileaza sambata seara masini scumpe, conduse de baieti cu aur mult si trening (uneori asezonat de haina lucioasa cu guler de blana). Aflu ca majoritatea din ei fac naveta Spania/ Italia – Romania. Abrupt spus, banii se scot din: camata, trafic cu aur, trafic cu valuta, plasare ilegala de forta de munca. Unii din ei sunt lideri ai lumii interlope din Spania. De aici si masina de 1 milion de euro care troneaza in fata hotelului. Si iahtul din port. Toata lumea este prietena cu toata lumea. Seara, la colt de bulevard, ii vezi pe toti schimband pareri. Sub gecile de piele, adeseori au arme. Arme adevarate, cu gloante. Sau cutite.

Multiplicati imaginea aceasta cu aproximativ 300 (poate mai mult, caci nu exista un registru al localitatilor din Romania care sa imi permita sa vad cat de multe localitati de tipul celei descrise mai sus exista). Si veti face cunostinta cu o Romanie pe care nu pun pariu ca doar o intuiati.