Jurnal de masterat – episodul 2

Am intrat tot mai serios in pregatirile pentru master. Sau cel putin asa imi place sa cred. Am scris mailuri tuturor admission officer-ilor de la cele 3 programe alese pentru a-mi lamuri cateva neclaritati. Mi-au raspuns cu totii in mai putin de 24 de ore. Semn bun. Am stat inca o data si m-am gandit, dupa ce am citit din scoarta in scoarta site-urile si dupa ce am primiti impresii via mail/ Facebook sau live de la alumni, la un scurt insight SWOT (nu i-as zice analiza) a celor 3 programe pe care mi le-am ales. Apoi mi-am facut liste (long vive googledocs) cu cerintele pentru fiecare. Vi le voi impartasi curand. Mai jos insa, mini SWOT-ul pentru fiecare.

1. LSE – Master in Public Administration – European Public and Economic Policy

Este un masterat nou introdus la LSE, un fel de creme de la creme, care imbina expertiza Departamentului de Studii Europene cu cea a celui de Government. Dureaza 2 ani, majoritatea studentilor petrecandu-si al doilea an la o universitate partenera, obtinand astfel in dual degree. Eu as vrea sa imi petrec anul 2 la Columbia University la New York, la SIPA – probabil cea mai titrata scoala de government/ public administration din lume dupa Harvard.

Avantaje: prestigiul enorm al universitatii (probabil cea mai buna din Europa – cel putin pe subiecte non-research), abordare interdisciplinara, abordare practica, posibilitati enorme de networking, noutatea programului (dublata insa de experienta altor programe),  Londra, New York, perspectiva europeana integrata intr-un mediu foarte business precum Londra/ New York

Dezavantaje: costuri enorme (numai tuition fees sunt de 16000 de lire pe an) si posibilitati limitate de a obtine burse/ sprijin financiar din partea universitatii, deconectarea in termeni practici de ce inseamna politica europeana (suspiciune personala, alimentata de cunoasterea mediului londonez), concurenta foarte mare (25 de concurenti pe 600 si ceva de locuri), trebuie sa imi dau repede GRE-ul si sa il iau cu un scor mare (am atacat deja acest subiect spinos)

2. Maastricht – Master’s in European Public Affairs

Un masterat de un an, mandrie a Universitatii din Maastricht. Un fel de ancila a Bruxelles-ului, menit sa pregateasca specialisti in tot ce inseamna afaceri europene.

Avantaje: Olanda (tara mea preferata din Europa), apropierea Maastricht-ului de centre europene precum Bruxelles si Amsterdam, calitatea programelor oferite la Maastricht in general, caracterul international al scolii, caracterul interdisciplinar al masterului, costuri scazute (1500 de euro pe an tuition), posibilitati de obtinere a unei burse, caracterul foarte larg al masteratului, legaturile enorme cu tot ce inseamna Bruxelles-ul (fara a exagera, EPA-ul de la Maastricht este o trambulina directa catre cele mai interesante aspecte ale afacerilor europene), perspectiva foarte “din inside” asupra afacerilor europene, concurenta mare (si e posibil sa nu ma ajute faptul ca deja lucrez in ceva destul de narrow, avand senzatia ca ei prefera mai mult proaspat absolventi)

Dezavantaje: oras mic (am locuit pana acum doar in Bucuresti, New York si Berlin si as innebuni intr-un oras mic, cat de dragalas ar fi el), limba (desi international, este preferabil sa rupi si un pic de olandeza), caracterul prea general al programului (deja lucrez de ceva vreme si poate ar fi de preferat un masterat mai profesional), caracterul prea putin tehnic al programului (sunt cursuri care te iau iarasi de la Mos Adam si Baba Eva, respectiv de la founding father ai Uniunii Europene)

3. Hertie School of Governance, Berlin – Master in Public Administration

Destul de nou rasarit pe scena academica din Europa, o scoala privata extrem de americana in termen de predare si mentalitate, plasata insa in Berlin. Masterat cu durata de 2 ani, pe exact acelasi sistem dual ca la LSE.

Avantaje: Berlin (oras ieftin si foarte frumos), stil american de structurare a cursurilor, caracter nou si inovator al universitatii, posibilitatea obtinerii unor burse, caracter international (e uimitor sa vezi profilul alumnilor si studentilor de pe site), durata de doi ani (cel de-al doilea an putand fi urmat cam la aceleasi universitati ca si la LSE – inclusiv la LSE, si mai ales la celebra SIPA), stiu atat limba locului (germana), cat si limba de predare, posibilitati fantastice de networking, caracter foarte practic, isi doresc studenti cu o experienta medie de lucru (si ma potrivesc perfect din punctul asta de vedere)

Dezavantaje: taxe mari (10000 euro tuition/an), plasarea geografica (e Berlin, si nu stiu in felul asta cat de conectat este cu afacerile europene, care ma intereseaza pe mine), unele arii de policy nu sunt foarte dezvoltate (asta e valabil de altfel pentru toate universitatile europene, scolile din State ramanand in continuare starurile in domeniu), concurenta mare (e nou si trendy sa fii la Hertie, astfel incat multi absolventi extrem de buni aplica aici)