Sunt multe subiecte crucial de importante in Romania despre care publicul larg habar nu are si in legatura cu care se incapataneaza cu mult zel sa ramana ignorant. Unul din aceste subiecte este cel al achizitiilor publice. Pentru a asigura maxima transparenta, ce se cumpara cu bani publici trebuie trecut printr-un proces de achizitie publica (licitatie, sau alta forma de achizitie). M-am gandit sa scriu despre asta mai ales pentru ca mi-a atras atentia insemnarea lui Vivi despre cat de prost a fost tratat subiectul in presa romaneasca “generalista”.
Bunaoara, acest articol din Gandul (am cautat si altele, dar nu am gasit) nu face decat sa preia informatia din acest comunicat de presa emis saptamana trecuta de Guvern. Anume ca s-au marit pragurile pentru care entitatile care nu sunt autoritati contractante (inregistrate ca atare in Sistemul Electronic de Achizitii Publice) sunt obligate sa organizeze proceduri de achizitie publica pentru achizitionarea de lucrari si servicii, la 200000 euro pentru servicii si 5 milioane de euro pentru lucrari. In limbaj trivial, niste institutii care cheltuie bani publici pot sa ii cheltuie fara a da prea multe explicatii, daca nu cheltuie mai mult decat respectivele sume.
Toata lumea se vaicareste ca licitatiile publice sunt masluite, insa putini formatori de opinie (sa le zicem jurnalisti, pentru ca media traditionala ramane principala sursa de informare a romanilor) se obosesc sa organizeze dezbateri publice care sa arate negru pe alb ce inseamna tot tam-tam-ul asta si toate schimbarile aferente. Nimeni nu remarca faptul ca modificarea se refera la entitati care NU sunt autoritati contractante, deci in mod real foarte putine institutii care organizeaza astfel de licitatii publice. Nimeni nu povesteste cine are si cine nu are acet statut de autoritate contractanta. Nu se explica ce greoi este in mod real un proces de achizitie publica si cum miliarde de euro sunt blocati in Romania din cauza acestor proceduri. Cum o astfel de modificare poate debloca sistemul, daca ulterior banii aia sunt urmariti cum trebuie de auditori independenti. Nu se calculeaza nici macar despre cati bani este vorba (poate atunci ne-am alarma) si care sunt punctele tari si punctele slabe ale unei astfel de decizii.
Pana la urma, nici Guvernul, nici Autoritatea Nationala pentru Reglementarea si Monitorizarea Achizitiilor Publice nu se obosesc prea tare sa explice aceste procese “pe bune”. Dar nici ONG-urile sau jurnalistii nu se chinuie sa faca asta. Iar pe onorabilul cetatean il doare la basca, cum bine zicea un amic, si nu se oboseste sa inteleaga, dar carcoteste din plin.
Corina, eu am scris despre cât de prost este tratat orice subiect din presa românească, nu doar ăsta. Încearcă tu să urmărești orice altă poveste / decizie / lege / inițiativă și o să te lovești de aceeași lipsă de informare și de tratare superficială.
@Vivi ai dreptate. pe de alta parte, sunt unele subiecte atat de importante pentru informarea publica, tratate atat de prost de catre presa, incat ajungi la concluzia ca nu numai presa, ci si guvernul e de vina pentru toata tarasenia.
Corina, mărturisesc: ca mambru al “publicului larg”, eu nu mă consider ignorant pentru a nu fi la curent cu mecanismul achiziţiilor publice. Poate un ziarist ar trebui să cunoască mai multe despre asta, nu contest, dar eu nu am interes. Nici nu cred că asta mă face prost. Întâmplător, lucrez în achiziţii, dar la o firmă multinaţională de mare tradiţie.
Pur şi simplu, să admitem că-s lucruri despre chiar TREBUIE să nu ştim nimic, Cum ar fi compoziţia solului în Buzău…
@cristian cum poti compara compozitia solului in buzau cu achizitiile publice? zau asa. lucrezi intr-o corporatie. dai aproximativ 40% din ceea ce produci la stat. mare parte din acesti bani sunt cheltuiti fraudulos in procese prost gestionate de achizitii publice. multe autoritati publice isi fac de cap (pe banii tai si pe banii mei) si asta se datoreaza si faptului ca publicul larg nu le trage de maneca.
+1, согласен полностью