Cristi Manafu se intreaba cum ar fi fost viata lui fara blog. Si lanseaza provocarea asta si catre altii. Emi Gal ofera un raspuns scurt si frumos. Eu am blog de peste doi ani… nici nu imi vine sa cred ca a trecut atat de multa vreme. Fara el as fi fost cu siguranta mai singura si vaduvita de foarte multe sanse de dezvoltare profesionala si de networking.
Ca sa recapitulez, a fost intai www.usintricacy.blogspot.com. Intai anonim. Inaugurat in momentul in care mi-am mutat viata, pentru o vreme, departe de iubit si de ai mei, in New York. Blogul a fost colacul meu de salvare. Si nu exagerez. A fost singura modalitate prin care am reusit sa mentin vie legatura cu vechii prieteni si sa simt ca nu ma pierd de tot in lumea usor alienanta care poate fi New York-ul. Mai ales pentru o pustoaica ce pleca pentru prima data de acasa. Am cunoscut oameni noi, chiar in State (imi vin in minte Vivi si Lola), care mi-au oferit alte ancore. Era un blog personal. Pe la jumatatea drumului am avut curajul sa imi dezvalui adevaratul nume. Povesteam despre minunile pe care le descopeream in noua mea viata (de la un sistem educational genial, pana la un concert underground in Brooklyn si terminand cu o expozitie de arta feminista). Imi varsam amarul si imi povesteam dorurile. Imi aratam iubirea fata de jumatatea lasata pe alte meleaguri si apoi fata de jumatatea nou gasita. Eram romantica.
Am inceput ulterior sa imi pregatesc intoarcerea acasa, comentand despre subiecte “la zi” din Romania. Procesul comunismului, donatiionline, doilasuta. Prin blog mi-am deconstruit si mi-am reconstruit o identitate.
Intoarsa in Romania, am inceput un alt blog. La ceva luni dupa ce m-am redescoperit. Corinamurafa.wordpress.com. Am vrut sa il fac putin mai putin feminin. Mult mai discret. Si putin mai specializat. Am trecut rapid asadar la corinamurafa.eu. Si asa am inceput sa scriu despre proiectele ORICUM la care lucram, despre politica, despre evenimente care aveau loc in Bucuresti. Nu am intentionat sa imi creez un brand, dar am ajuns sa imi cresc notorietatea. Sa cunosc oameni noi. Sa intru in proiecte noi. Sa imi ofer legitimitate. Am pierdut mult din farmecul de inceput al blogging-ului, insa.
In mod curios, cam toti prietenii mei apropiati si-au inceput bloguri tot cam in acelasi timp ca si mine. Clara, Alex, Andreea, Coco, de ce ati bloguit? De ce o mai faceti?
PS: In imagine, primul meu avatar de blogger 
eu sunt de partea celor “rai” .. ca sa zic asa, adica impotriva acestei mariri. Si motivatia e simpla. nu am nimic cu profesorii… sa nu fiu8 intzeles gresit. Si eu sunt de acord ca, calitatea se plateste. In orice domeniu. Si sunt de acord ca nivelul celor care opteaza astazi pentru o cariera in invatzamant este extrem de scazut tocmai datorita sistemului de salarizare. DAR… si aici urmeaza marele DAR.. o marire de 50%, peste noapte va duce la revendicari salariale majore atat in randul bugetarilor cat si in mediul privat. Iar timeing-ul nu poate fi mai prost decat acesta. Sa nu credetzi ca daca vor urma mariri salariale masive in domeniul bugetar, angajatzii din mediul privat nu vor avea si ei acelasi tip de revendicari. Si asta intr-un moment in care toata industria de automobile SUFERA.. sisi suspenda productia etc. Iar exporturile romaniei sunt in marea lor majoritate conectate la industria auto. Cei mai mari exportatori romani (sau din roamania mai corect spus) sunt furnizori de echipamente in industria automobila. Si tot acest sector sufera acum (si este abea inceputul…). Daca in aceste conditzii salariatzii vor veni cu revendicari salariale majore industria are 2 variante. 1. inchiderea fabricilor (si acesta nu este un scenariu SF dintr-un film de groaza ci o realitate rece si dura) sau 2. marirea pretzurilor pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare. (asta desigur daca mai au clientzi carora sa le mareasca preturile) Si toate astea duc la INFLATZIE! Si uite asa si profesorii si toate celelalte categorii sociale vor constata cu mahnire ca peste 6-10 luni, cu acest salariu marit cu 50% vor putea cumpara muuult mai putzin decat o faceau cu cel fara acesti 50%. Si apoi ce facem? alte revendicari salariale????
Ne place. More live.
hehe. thanks dana!
Eu mi-am facut blog pentru a contoriza mai bine actiunile la care particip.
Blogul e cel mai bun cv.
De aproximativ şase ani sunt ecologist (până în clasa a 9-a pasiv). Blogul îmi oferă şansa de a promova: veloruţia, mediul, organizaţiile.
Pe Scurt. Blogul nu trebuie să fie confundant cu un jurnal zilnic.
http://victorperdevara.wordpress.com/