M-am plans intotdeauna de spirit enciclopedist. In toata cariera mea scolara am fost eleva de 10. Subiectiv si obiectiv vorbind, nu am facut niciodata un efort extraordinar in acest sens. Ulterior, cand am inceput sa muncesc, am facut de toate. Si bine. Primul meu job a fost sa fac pachete la firma maica-mii. Dupa nici doua zile stiam perfect standardele Postei Romane in materie de coletarie si ma gandeam cu mandrie ca o sa ii pot expedia sufertase sotului in armata. Dupa trei zile de facut pachete am avansat la dat faxuri si raspuns la telefoane. Am facut suficienti bani cat sa imi iau bocanci si salopeta de jeans. Aveam 12 ani.
Am crescut si am inceput sa am alte joburi/ pozitii ca voluntar. Am scris la mai multe reviste (articole tip eseu, articole stiintifice, articole documentate, interviuri, reportaje). Am organizat dezbateri si am participat la dezbateri expunand diferite puncte de vedere (despre tineri, despre educatie, despre politica).
Am dat meditatii. La romana si la engleza. Dadeam meditatii la bac in anul in care dadeam bacul. Si am avut “elevi” care au luat peste 9 la romana in conditiile in care la scoala luau mereu sub 6. Apoi am facut monitorizare de presa la o agentie specializata.
Am trecut mai tarziu la comunicare. Imi placea comunicarea institutionala si ma atragea si PR-ul. Am lucrat alaturi de prietenii de la ORICUM la o campanie pentru Olimpiadele Comunicarii. Am facut un internship in comunicare la ONU in Romania si un altul la o organizatie non-guvernamentala enorma din New York. Am facut rapoarte, am scris discursuri, am facut strategii de comunicare, am organizat evenimente, am scris comunicate de presa.
M-am implicat in politica internationala. Iarasi am organizat evenimente, am facut proiecte (“Delegat de tineret la ONU”, de exemplu) unde am supervizat comunicarea si organizarea generala. Am cochetat cu diplomatia. Am lucrat la ORICUM. Ca manager de proiect. Planificari, finantari, relatii cu sponsorii, sedinte, planuri de proiect, deadline-uri, organizare.
Am terminat Facultatea de Stiinte Politice. O scoala unde decanul, la festivitatea de deschidere, se lauda anual ca institutia patronata de el nu te invata o meserie si nu te scoate “ceva”. La scoala imi placea sa fac cercetare. Sa fac planul unei lucrari, sa caut teza, sa emit ipoteze, sa merg pe teren, sa fac interviuri, sa fac corelatii, sa demontez teorii. Si imi placeau trei materii: relatii internationale, politica europeana, politici publice.
Am crescut. Am terminat scoala. Nu m-am dus la masterat. Am vrut sa-mi iau o pauza de scoala. Lucrez in consultanta. Consultanta pentru sectorul public. Strategii si operatiuni. Scriu proiecte, particip la licitatii publice, fac planuri de business, comunic proiecte si incerc sa conving oamenii sa participe in ele. Sunt la inceput si o sa invat cat mai mult.
De ce scriu toate astea? Logic va puneti si aceasta intrebare. Pentru ca am fost mereu un generalist. Un enciclopedist. Un om bun la toate. Un om care s-a miscat cu aceeasi usurinta si in negocierile cu samsarii din diferite restaurante si in negocierile din sedintele inchise ale Natiunilor Unite. Un om care-i capabil sa scrie intr-un blog, sa vina cu un text de marketing/ PR destept, sa faca un buget cu multe randuri si coloane, sa scrie proiecte cu obiective si indicatori de impact. Nu stiu inca unde voi lucra peste 3 ani sau peste 5 ani sau peste 10 ani. Stiu ca voi ramane in spatiul public.
Nu pot sa nu ma intreb insa daca ce facem noi, generalistii, are vreo valoare la sfarsitul zilei. Nu sunt inginer si nu stiu sa proiectez o casa sau sa fac un site. Nu stiu nici macar sa crosetez. Nu sunt medic, nu sunt contabil, nu sunt jurnalist, nu sunt auditor, nu sunt instalator, nu sunt actrita, nu sunt regizor, nu sunt designer, nu sunt biolog, nu sunt marinar, nu sunt avocat, nu sunt psiholog. Sunt convinsa ca pot vorbi despre felul in care evolueaza toate aceste domenii/ profesii si ca pot emite niste opinii educate (si fundamentate, daca-mi dati cateva zile de cercetare) despre toate.
Si totusi la un moment dat voi fi intrebata ce sunt, nu ce stiu sa fac. Ca si multi din prietenii mei, nu ma voi putea lauda cu o specializare. Ieri am iesit la ceai cu un inginer care m-a linistit vizavi de toate aceste nelinisti, aratandu-mi insuficientele specializarii.
Voi ce ziceti? Specialist sau generalist? Cat de mult adevar e in fiecare din ele? Cine traieste o drama mai mare atunci cand isi constata limitarile profesiei?
Ma bucur ca ai abordat aceasta discutie pe blog; de multe ori mi-am pus intrebarea, eu ce sunt? am facut balet de performanta, pian, lucrez in spatiul public, sunt manager de proiecte, coordonez programe si platforme, de multe ori am reprezentat tinerii in fata APL/N, negociez- de la Timisoara pana la NY, sunt inca la Universitate si imi place diplomatia la fel de mult cum imi place sa lucrez cu tinerii; probabil cand voi termina facultatea voi fi “analist politic”, dar la urma urmei ce inseamna asta? cred ca nu pot sa argumentez pro sau contra pentru una din cele doua, depinde de persoana si de structura ei: un om bun la toate sau un om expertizat pe bucatica lui, dar pe care o face perfect? si una si cealalta functioneaza atunci cand stii ce vrei sa faci si faci cu pasiune
Bai, astea-s problemele pe care ti le pui tu? Ar trebui sa fii mandra de cate lucruri grozave ai facut pana acum – eu una te admir. Stii sa faci prea multe, asta e problema la tine
) Daca esti in cautare de titulaturi, asta se rezolva repede. Tu ai ce conteaza mai mult, stii sa faci multe pe bune. Si la sfarsitul zilei, asta conteaza.
@Alexandra – te inteleg; sa vezi cand o sa mai treaca vreo 2-3 ani si o sa te trezesti si atunci la fel de enciclopedista ca si acum
@Phoebs – ai partial dreptate; sunt destul de multumita cu realizarile mele, insa in acelasi timp in ultima vreme am avut sansa sa lucrez intr-un mediu unde specializarea e foarte valorizata; si am intrat in contact cu mai multe medii asemanatoare…
limitarile sunt cele pe care ti le stabilesti tu, in final. si taica-meu ma intreaba ce fac si de ce nu am o cariera (in sensul clasic, de ce nu m-am facut avocat sau notar). am terminat facultatea de drept, am vizitat Europa in toate conferintele si seminariile posibile, am facut un master in italia, am facut un leadership programme in berlin si bruxelles, fac training, am predat in universitate (m-am lasat ca e prea mare pierdere de timp la noi), scriu proiecte, am lucrat in administratie, vreau sa plec iar din tara la phd, si tot asa … daca alegi sa te specializezi, trebuie sa te indragostesti de-a dreptul de ceea ce faci, altfel nu merita. cel putin pentru mine. so, any butterflies?
lots of butterflies indeed. ma regasesc destul de mult in parcursul tau profesional, doar ca ne despart probabil vreo 2-3 ani. faptul ca te simti atat de confortabil cu spiritul tau generalist imi reda oarecum optimismul, desi cred ca pana la urma toti tindem sa ne specializam (cum ne indragostim de oameni, ne indragostim si de profesii/ subiecte). in fond, tu vrei sa faci un doctorat. asta inseamna ceva specializare, nu?
yep, pretty much so. but then again, cu un phd there is always a backdoor open for a lot of stuff, so … ce sa zic, patience is a virtue, procrastination is a sin. suntem toti pe undeva la mijloc, nu? mult succes, sper sa iti gasesti drumul. dar ‘regula’ de la oameni, cred ca se aplica si la ceea ce faci: don’t loose the butterflies!
imi place blogul, o sa mai dau pe aici
Apreciez tot ce ai reusit sa faci/creezi pana acum, insa pentru cineva care spune ca a dat meditatii la romana, sa scrii “aceiasi usurinta” mi se pare bata in balta suprema.
Toate bune.
Iti multumesc pentru observatia corecta pe care ai facut-o. Nu o consider totusi “bata in balta suprema”, cu tot respectul.
Salut Corina! Imi face mare placere sa-ti citesc blogul din cand in cand, mai ales ca este si o modalitate de a ma mai tine la curent cu ce se intampla pe acasa.. De obicei nu comentez insa de data asta am simtit nevoia sa scriu pentru ca mi-am pus si eu intrebarea asta de multe ori.
Tu esti consultant nu? Consultant pt sectorul public, dupa cum te definesti in acest post… Eu ma pregatesc sa devin consultant pentru sectorul privat.. si de mai mult timp imi dau seama ca pentru a fi un bun consultant trebuie sa fii generalist. Trebuie sa stii cat mai multe, despre cat mai multe domenii, si nu iti trebuie atat o specializare, cat o viziune, o idee. Ceea ce ai nevoie ca si consultant este sa stii sa lucrezi cu oameni care au o specializare si sa iei din cunostintele lor doar ceea ce te intereseaza si iti este util pentru a rezolva problema la care lucrezi. Ai nevoie sa poti intelege cum functioneaza aceste domenii “specializate” si sa stii sa te documentezi despre ele, si aici sincer iarasi cred ca te descurci f bine. Dupa cum zici chiar tu, poti “emite niste opinii educate (si fundamentate, daca-mi dati cateva zile de cercetare)”.
Daca vrei un raspuns scurt si clar: eu sunt pentru a fi un generalist, specializarea este buna si avem nevoie si de specialisti, insa lumea, fie in sectorul public fie in cel privat, nu ar putea functiona fara generalisti, care sa fie acolo atunci cand specialistii se blocheaza in niste cifre sau se indeparteaza de scopul final, pentru a-i readuce pe directia buna.