Nu stiu inca ce program am pentru diseara (mai am inca de dat niste telefoane), insa as vrea sa merg la urmatorul eveniment: lansarea cartii Politica 2.0.08 a lui Sorin Tudor (unul din bloggerii mei favoriti), care va avea loc la Diverta de pe Magheru, la ora 19:00. O carte despre marketing politic, comunicare politica si – evident – interactiunea lor cu 2.0-ul. 
Mai multe detalii aici.
(Later edit): Nu am ajuns la lansare, insa maine ma duc sa imi cumpar cartea. Si ii scriu si o recenzie pe blog
Un subiect delicat la care ma gandesc de ceva vreme. Faptele le stiti: PDL (Basescu) si PSD vor majorarea cu 50% a salariilor profesorilor, PNL se opune invocand constrangeri bugetare. Interpretari din reader-ul meu:
- Gramo este pentru marire, aratand diferentele dintre cat castiga un prof “la noi” si “in afara”
- Woland este impotriva maririi, invocand incompententa profilor de la noi si veniturile ilicite pe care le obtin din meditatii
- Vlad Petreanu e impotriva, amintind ca pomenile electorale cauzeaza inflatie si deci durere la buzunar pentru toti
- Emi Gal e impotriva maririi, vorbind tot despre incompetenta profesorilor
Mi s-a parut interesanta analiza EVZ apropo de povara asupra bugetului de stat pe care ar aduce-o marirea. Anume 0.74% din PIB pe 2009. Pe scurt, opinia mea este una favorabila maririi pentru ca investitia in educatie mi se pare cea mai rentabila investitie nationala, desi este cea mai greu de masurat si cea care are return on investment-ul cel mai indelungat in timp. In Pactul pentru Educatie – semnat de toate partidele politice si, obiectiv vorbind, o initiativa solida – se vorbeste despre minim 6% din PIB (Marian Stas de la Fundatia Codecs pentru Leadership vorbeste, si argumenteaza matematic, ca se poate merge pana la 8% din PIB pentru educatie, timp de 20 de ani, ca sa avem rezultate reale). Asadar 0.74% pe salarii raportat la 6% e ok… luati doar costurile alocate resurselor umane intr-o companie si cat reprezinta ele din bugetul total.
Nu sunt de acord cu privatizarea scolilor. Educatia (pe langa faptul ca cea primara e un drept garantat al omului) e pur si simplu acel tip de bun public unde functioneaza tragedia bunurilor comune (toata lumea vrea sa beneficieze de el, nimeni nu vrea sa plateasca pentru el), asa ca – la nivelul educatiei primare cel putin – ai un esec al pietei.
Sunt pentru salarii competitive in sistemul de invatamant de stat, dar mai ales pentru un sistem foarte bine pus la punct de monitorizare si rasplatire a performantei (pay for perfomance) la toate nivelurile educationale prin plasarea elevului ca principal client/ beneficiar al actului educational. Visez, nu?
Cristi Manafu se intreaba cum ar fi fost viata lui fara blog. Si lanseaza provocarea asta si catre altii. Emi Gal ofera un raspuns scurt si frumos. Eu am blog de peste doi ani… nici nu imi vine sa cred ca a trecut atat de multa vreme. Fara el as fi fost cu siguranta mai singura si vaduvita de foarte multe sanse de dezvoltare profesionala si de networking.
Ca sa recapitulez, a fost intai www.usintricacy.blogspot.com. Intai anonim. Inaugurat in momentul in care mi-am mutat viata, pentru o vreme, departe de iubit si de ai mei, in New York. Blogul a fost colacul meu de salvare. Si nu exagerez. A fost singura modalitate prin care am reusit sa mentin vie legatura cu vechii prieteni si sa simt ca nu ma pierd de tot in lumea usor alienanta care poate fi New York-ul. Mai ales pentru o pustoaica ce pleca pentru prima data de acasa. Am cunoscut oameni noi, chiar in State (imi vin in minte Vivi si Lola), care mi-au oferit alte ancore. Era un blog personal. Pe la jumatatea drumului am avut curajul sa imi dezvalui adevaratul nume. Povesteam despre minunile pe care le descopeream in noua mea viata (de la un sistem educational genial, pana la un concert underground in Brooklyn si terminand cu o expozitie de arta feminista). Imi varsam amarul si imi povesteam dorurile. Imi aratam iubirea fata de jumatatea lasata pe alte meleaguri si apoi fata de jumatatea nou gasita. Eram romantica. Continue reading ‘Melancolie de blogger’
Cel mai tare site dedicat schimbarii sociale s-a relansat. E uimitor cat de bine poate sa arate, cat de trendy, cat de plin de informatie, cat de interesant, cat de cool. Pe Change.org sunt promovate mai multe cauze – stop global warming, stop genocide, animal rights, humanitarian relief, women’s rights, social entrepreneurship, end homelessness, gay rights, fair trade, criminal justice, peace in the Middle East. Fiecare cauza atrage membrii, creand astfel o retea sociala imensa dedicate schimbarii sociale. Mai mult decat atat, fiecare cauza are un blogger-ghid, insarcinat cu postarea de articole documentate despre respectiva cauza, cu anuntarea ultimelor stiri si, in general, cu dinamizarea comunitatii.
O reteta noua si indrazneata, care sper sa functioneze. Mi-am aruncat un ochi pe animal rights, gay rights si stop global warming si arata excelent, iar continutul e extraordinar. Nici nu ma mira, avand in vedere ca au existat sute de aplicatii pentru pozitia de blogger-ghid…
Benjamin Quinto is one of my role models. He’s been a good friend while I was in New York, and I still try to keep track of what he’s up to, though we don’t touch base as much as we should. Ben is an activARTist An activist, an artist, an advocate. I’m not sure if he coined the term, but it definitely suits him. I don’t want to talk too much about Ben, because you can read his bio here. Enough to say Ben founded an organization when he was 18 which became probably one of the largest and most influential global NGOs before he reached 30, he’s inspired hundreds of youngsters all over the world, and he’s influenced global policies by liaising with some of the most important leaders of the world.
Apart from all this, Ben is a great artist and photographer. Check out his albums on Flickr! I totally adore his latest photoproject, which is actually the main reason I am blogging about Ben today. The Book of Smiles is a coffee album with smiles! As Alan Alda was saying, “When people are laughing, they are generally not killing each other”. I’m confident Ben will find the resources to publish it. And that I’ll get an autographed copy of it.
Pornind de la pontul lui Gramo, am descoperit saptamana asta Thinkopolis. Nu am avut insa vreme sa caut in detaliu cine se afla in spatele site-ului. Insa azi, starnita fiind de dubiile lui Vlad Petreanu cu privire la autenticitatea informatiilor despre candidatii la alegerile de luna viitoare, am cercetat cine se afla in spatele Thinkopolis.
Salut pe aceasta cale o organizatie non-guvernamentala nou infiintata in Romania, anume “Centrul National pentru Dezvoltarea Durabila a Societatii” (CNDDS). Habar n-am barfulite de culise - cu siguranta vor aparea curand -, insa baietii de la CNDDS par pusi pe fapte foarte mari si foarte faine. Dezbateri profesioniste despre dezvoltarea durabila in Romania, despre viitorul infrastructurii, despre mediu, si campanii de constientizare a tinerilor si companiilor in materie de protectia mediului. Par a fi asociati cu The ONE TDI – companie faina de PR – si poate de aici aerul foarte profi al actiunilor lor. Continue reading ‘Centrul National pentru Dezvoltarea Durabila a Societatii – bila alba’
M-am plans intotdeauna de spirit enciclopedist. In toata cariera mea scolara am fost eleva de 10. Subiectiv si obiectiv vorbind, nu am facut niciodata un efort extraordinar in acest sens. Ulterior, cand am inceput sa muncesc, am facut de toate. Si bine. Primul meu job a fost sa fac pachete la firma maica-mii. Dupa nici doua zile stiam perfect standardele Postei Romane in materie de coletarie si ma gandeam cu mandrie ca o sa ii pot expedia sufertase sotului in armata. Dupa trei zile de facut pachete am avansat la dat faxuri si raspuns la telefoane. Am facut suficienti bani cat sa imi iau bocanci si salopeta de jeans. Aveam 12 ani. Continue reading ‘Provocare: generalistul vs. specialistul’
Cum azi am avut chef de dat pe net, am descoperit prin blogosfera cateva lucruri interesante (partial politice, partial sociale):
- Exista o unealta online care iti permite sa vezi exact, cautand dupa numele strazii tale, ce candidati la alegerile parlamentare exista in colegiul tau: Thinkopolis (via Gramo)
- Comisia Europeana vrea sa lanseze un program de mobilitate pentru antreprenori, asemanator Erasmus-ului pentru studenti si cauta nume pentru el (consultand inclusiv publicul), avand de ales intre E3, Mentor, Mercurius, Mine, si Neo. Detalii aici (via Iblog)
- Foreign Policy tocmai a publicat topul oraselor “internationale”. Pe primul loc, fireste, mereu acelasi New York. Ciudat, Toronto apare pe locul 5, si – cu exceptia Moscovei – nici un oras din Europa Centrala si de Est nu e suficient de cosmopolit pentru a intra in top 20. Detalii aici (via 8th Circle).
Published on
October 21, 2008 in
Miscellaneous.
Tags: 21 octombrie, ANC, Autoritatea Nationala pentru Comunicatii, business, portabilitate, romania, telecomunicatii, telefonie mobila, Uniunea Europeana, Viviane Redding.
E 21 octombrie. S-a dat liber la portabilitatea numerelor in Romania! Am fost azi la conferinta internationala organizata de Autoritatea Nationala pentru Telecomunicatii, avand ca tema Reglementarea comunicatiilor electronice – Utilizatorul final pe primul loc. Eveniment fain, organizat cu mult profesionalism si care a reusit sa aduca laolalta foarte multi vorbitori valorosi. Continue reading ‘Conform cu EU, portabilitatea numerelor’
Via Cristian Manafu (care intre timp si-a lansat un nou proiect pentru care merita toate felicitarile), am primit o veste imbucuratoare. Este vorba despre o campanie Vodafone de reciclare a telefoanelor mobile. Intra pe Reciclam.ro ca sa afli mai multe si participa si tu!
Eu personal am reciclat 1 telefon pana acum (intr-un magazin Vodafone de pe Calea Mosilor) si mai am inca vreo 3 de reciclat. Acum pe bune, deseurile astea electronice aduna praf si ocupa spatiu. Daca iti pasa de mediu, ele si polueaza, asa ca lasa lenea deoparte si scapa de ele!