Intr-un final mi-am adunat fortele ca sa scriu aceasta insemnare, pentru ca ultimele saptamani au fost un cosmar pentru mine. Dupa cum stiti, am fost mai intai prinsa la Predeal cu scoala de vara de antreprenoriat social – si sper ca saptamana viitoare sa gasesc energia sa ma reapuc de acest proiect -, apoi am plecat direct la Istanbul la Commencement Conference a alumnilor programului Undergraduate Exchange Program al Open Society Institute (pe scurt, bursa Soros prin care am fost plecata in SUA). M-am simtit minunat in timpul ambelor proiecte si nici nu am simtit oboseala care se tot acumula, insa din pacate o intamplare mai putin fericita m-a adus de urgenta inapoi in Romania.
Bunica mea s-a imbolnavit foarte grav si total neasteptat. Timp de mai bine de o saptamana am stat cu sufletul la gura pe holurile spitalului, urmarindu-i evolutia din ora in ora. A avut o criza extrem de grava de pancreatita, combinata cu mai multe insuficiente ale organismului. Pentru cei care nu stiu, bunica e cea care m-a crescut de cand eram foarte mica si de care nu m-am despartit niciodata. Printr-o minune data de Sus, Bui se simte acum mult mai bine si se pare ca starea ei evolueaza spre bine, in ciuda caracterului total imprevizibil al bolii. E inca la terapie intensiva si va mai ramane acolo ceva vreme, insa functiile vitale s-au stabilizat si acum incepe recuperarea postoperatorie. Ne rugam in continuare pentru ea si ii suntem alaturi tot timpul. Am invatat enorm de multe lucruri despre mine, despre slabiciunile mele (si despre slabiciunea oamenilor in general), precum si despre taria pe care o am in timpul acestui cosmar de care sper sa fiti cu totii feriti.
Abia acum am inceput sa imi regasesc energia pentru a face lucruri banale, de genul verificatului mail-ului si mancatului a ceva mai consistent decat de trei covrigei pe zi. Multumesc mult tuturor celor care au fost alaturi de mine. Tot ceea ce ati facut pentru mine inseamna enorm, de la gandurile bune pe care mi le-ati trimis pana la fiecare imbratisare pe care mi-ati dat-o. E mare lucru sa nu fii singur. De asemenea, imi cer iertare tuturor celor pe care i-am lasat balta cu diverse proiecte, insa sper ca incet-incet sa pot gandi din nou limpede si sa revin la lucru.