Cosmin zicea ca asa poate fi rezumat meciul Romania – Olanda. Aici.
E clar pentru toata lumea ca echipa noastra de fotbal a jucat foarte prost aseara. Asa cum aminteste Woland, echipa de fotbal a unui popor este, in extenso, intregul popor. Asa zice mitologia populara, sunt sigura ca sociologia poate confirma. Initial vroiam doar sa las un comentariu la insemnarea Andreei, dar voi scrie chiar eu cateva vorbe despre asta. Nationala Romaniei nu a avut nici un moment spirit de invingator. Am fost micuti si fricosi, nu am facut nici o miscare strategica inspirata (in ansamblul jocului sau pe teren), am fost plicticosi, nu am avut spirit de echipa, si am pasat responsabilitatea unor vedete de tip stea cazatoare. Iar asa cum a performat echipa de fotbal, asa obisnuieste sa performeze si poporul in general.
ORICUM a incercat pentru prima data sa schimbe astfel de feluri de a gandi in februarie, atunci cand am organizat Youth Summit. Atunci am propus mai multor actori – companii private, tineri, autoritati, mass media – sa creioneze impreuna strategia de dezvoltare a Romaniei pe 20 de ani. Foarte putini actori din societatea romaneasca mai avusesera curajul nostru. Cel mai coerent lucrase la o astfel de viziune Casa Regala. Putini din invitatii prezenti la Youth Summit au avut curajul sau experienta unui astfel de exercitiu.
Valeriu Turcan, consilier de stat in Administratia Prezidentiala, vorbea in 2005 (intr-un proiect laudabil de branding de tara initiat de Mihai Ghyka, mort intr-o maniera mult mai putin laudabila) de incapacitatea noastra cronica, in calitate de natiune, de a gestiona procese. Nu tintim niciodata cel mai sus, pentru ca asta inseamna riscuri suplimentare. Suntem vicecampioni si asta ne e suficient. Suntem convinsi că meritam locul I si asta ne multumeste, zice Turcan. De asemenea, el sublinia ca suferim de tentatia nationala de a nu juca la mize mari.
Mi-ar placea mult ca educatia pe care o primim in scoala si in familie sa ne insufle mentalitatea de invingator. Nu ambitia de a fi primii. Haotic si de dragul laurilor. Ci rabdarea de a gandi strategic, de a munci pentru obiectivele propuse si, abia intr-un final, de a fi primii.
A vorbit frumos despre asta si Cosmin Alexandru, aici.
Later edit: Exact aceleasi invataminte le trage si Andrei Rosca, de la Bookblog.
Foarte tare poza:-)
Am o observatie legata de ceea ce ai spus in ultimul paragraf: “Mi-ar placea mult ca educatia pe care o primim in scoala si in familie sa ne insufle mentalitatea de invingator. Nu ambitia de a fi primii.”
Invingator nu inseamna sa fi primul? Si ca observatie personala, ca te cunosc, esti o persoana care are ambitia de a fi prima. Daca asa stau lucrurile, de unde atunci recomandarea ca a fi primul nu conteaza?
Chiar sunt curioasa. 10x
Hmm… nu chiar. Probabil nu am fost suficient de nemataforica in post. Sa fii invingator inseamna sa ai spirit de invingator… sa gandesti strategic, sa ai spirit de echipa, sa construiesti pe realizarile trecute si, in general, sa stii sa asezi caramizi una peste alta. La noi spiritul de invingator se intemeiaza – foarte des si foarte prost – pe orgoliu. Se cauta ajungerea in varf cat mai usor si cu cat mai putin efort. Pe cand conteaza foarte mult drumul pentru a ajunge acolo. Eu am avut victorii, obtinute din ambitie, de care nu m-am putut bucura. Pentru ca nu le-am meritat, pentru ca am stiut ca la un moment dat am jucat nedrept. Imi place sa cred ca nu am mers niciodata orbeste.
Dunnow daca toate astea sunt mai lamuritoare… Mai dezbatem tema la bere
zau. brazilienii/argentinienii sa inteleg ca au mentalitati de invingatori?
si crezi ca franta/italia/olanda au doar mentalitate de invingator sau o scoala de fotbal sanatoasa?
spania care are si o scoala de fotbal si mentalitatea necesara (vezi echipele de club spaniole) de ce nu are nici o performanta notabila la vre-un turneu final?
grecia (ex-campioana europeana) sta asa bine la capitolul mentalitate?
as lua in calcul factori mai simpli pentru meciul cu olanda in particular: oboseala fizica, forma de moment proasta, mutu care avea probleme personale destul de mari (cazul chelsea, treaba cu bunica-sa etc). plus ca sunt mecirui in care nu iti iese nimic (vezi manchester-roma 6-1, parca) sau meciuri in care iti iese tot (romania-argentina 3-2, sua94).
cred insa ca teoria ta se aplica in unele cazuri. dar sa nu generalizam.